ICCJ. Decizia nr. 5055/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5055/2011
Dosar nr. 36952/3/2010
Şedinţa din 10 iunie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, a constatat următoarele:
Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt a chemat în judecată pe pârâţii Şcoala cu clasele I-VIII Ştefan Protopopescu Slatina, Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi pe pârâtul chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Şcoala cu clasele 1-VIII Ştefan Protopopescu Slatina la plata diferenţei dintre ajutorul financiar pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, prevăzut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 şi suma efectiv plătită, actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii, obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar Olt să aloce către unitatea de învăţământ sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să vireze la bugetul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sumele necesare plăţii ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr.496 din 13 mai 2010 a dispus disjungerea cererii în raport cu membrii de sindicat G.E. şi T.A.M., reţinându-se că prima are domiciliul în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov iar a doua în municipiul Craiova.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă nr. 831 din 24 iunie 2010 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, pentru membra de sindicat G.E. în favoarea Tribunalului Bucureşti şi în favoarea Tribunalului Dolj, pentru membra de sindicat T.A.M.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, reclamanta G.E.C. domiciliază în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti, iar la stabilirea competenţei teritoriale se are în vedere domiciliul părţii, respectiv a membrului de sindicat şi nu sediul sindicatului, care potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 are numai calitatea de mandatar al membrului de sindicat, acesta neacţionând pentru valorificarea unui drept propriu al său. Acelaşi raţionament juridic s-a avut în vedere şi în ceea ce o priveşte pe T.A.M.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 36952/3/2010, prin sentinţa civilă nr. 308 din 12 ianuarie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Olt.
Constatând intervenit conflict negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei, Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu se poate reţine că sindicatul ar fi acţionat în calitate de reprezentant, în consecinţă membra de sindicat are calitatea procesuală activă care decurge din dispoz. art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.
Totodată a reţinut că reclamanta G.E.C. este angajat al pârâtei Şcoala cu clasele I-VIII Ştefan Protopopescu Slatina, astfel că pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu aceasta locuieşte în judeţul Olt, astfel încât, prin prisma serviciului locuieşte, în fapt, în judeţul Olt.
Dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii relative la domiciliu sau reşedinţă sunt susceptibile de a primi o interpretare extensivă, noţiunea de domiciliu având un sens larg, instanţele urmând a avea în vedere nu doar adresa la care locuieşte în evidenţa autorităţilor, dar şi locuinţa statornică, în fapt a persoanei.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 284 C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Aşa cum au calificat instanţele aflate în conflict, dată fiind natura litigiului pendinte, acesta intră în categoria conflictelor de muncă, astfel încât Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Olt putea promova acţiunea în numele membrilor de sindicat, fără a avea un mandat expres pentru aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni în justiţie, în numele şi interesul membrilor de sindicat, pentru realizarea drepturilor acestora, calitatea de a sta în proces ca reclamanţi având-o însă salariaţii, deoarece instanţa urmează a stabili existenţa sau inexistenţa unor drepturi doar în ceea ce îi priveşte.
Atât prevederea din norma specială, anterior menţionată, cât şi dispoz. art. 69 C. proc. civ., referindu-se la drepturile de dispoziţie ale părţilor, au în vedere pe titularul drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislaţia muncii, ceea ce presupune că întotdeauna, indiferent că dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau este convenţional, reclamant şi titular al drepturilor procesuale şi al drepturilor deduse judecăţii este cel reprezentat, iar nu persoana reprezentantului.
Prin urmare, dispoziţiile legale referitoare la competenţa teritorială în soluţionarea cauzei se raportează la membrii de sindicat, titulari ai drepturilor pretinse, şi nu la reprezentantul acestora, respectiv organizaţia sindicală, textele C. proc. civ. şi din legile speciale care instituie norme de competenţă referindu-se la domiciliul pârâtului sau reclamantului, după caz, reprezentanţii părţilor neputând determina instanţa competentă.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte domiciliul membrului de sindicat, se reţine că interesează care este situaţia de fapt concretă şi că fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
În acest context al analizei, de regulă, dovada ultimului domiciliu se face cu menţiunile din actul de identitate, dar nimic nu se opune, însă, ca prin orice alt mijloc de dovadă, să se probeze că domiciliul persoanei este într-o altă localitate decât aceea unde a fost înregistrată.
În speţă, cum nu s-a probat faptul că G.E.C. are o locuinţa statornică la adresa locului de muncă sau că are o locuinţă de serviciu la şcoala unde este încadrată, nu se poate aprecia că aceasta are un alt domiciliu decât cel menţionat în actul de identitate al persoanei sau din evidenţele informatizate, astfel încât ipoteza locuirii în fapt la adresa locului de muncă nu poate fi reţinută.
Cum singura adresă, evidenţiată în lucrările dosarului, a numitei G.E.C. este cea menţionată în copia C.I. aflată la fila 6-dosar Tribunalul Bucureşti, respectiv oraş Pantelimon, jud. Ilfov, în conformitate cu dispoz. art. 284 C. muncii, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. rezultă că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine Tribunalului Bucureşti.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului de muncă care o priveşte pe membra de sindicat G.E.C. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5021/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4982/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
