ICCJ. Decizia nr. 5295/2011. Civil. Anulare act. Recurs

Decizii civile ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5295/2011

Dosar nr.34685/3/2007

Şedinţa publică din 20 iunie 2011

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 989 din 20 iulie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce priveşte cererea reconvenţională, aşa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 şi nr. 3369 din 08 iulie 1992; a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a pârâţilor P.M., P.V. şi E.L. formulată de pârâta reclamantă C.R. prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în garanţie formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanţie P.(fostă R.)G.; a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ce priveşte primul capăt de cerere având ca obiect revendicare; a respins cererea reconvenţională, aşa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 şi nr. 3369 din 08 iulie 1992, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanţie P.R.G.; a disjuns cererea principală formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâţilor J.G., P.C. şi P.F., având ca obiect revendicare, cererea subsidiară formulată de reclamantul L.C. împotriva pârâţilor C.F.S., Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Argeş de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R., notar public la Biroul Notarului Public Asociaţia „R.C. şi B.H." şi comuna Mogoşoaia, prin Primar, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâţii J.G., P.C., P.F. şi C.F.S. împotriva intervenientei în interes propriu E.L., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanţie Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi a dispus formarea unui nou dosar, fixând termen pentru continuarea judecăţii la data de 05 octombrie 2009, FA8, 8:30, pentru când se vor cita părţile din cererile disjunse, reclamantul cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei şi timbru judiciar 5 lei pentru capătul doi al cererii de chemare în judecată, pârâţii J.G., P.C., P.F. şi C.F.S. cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei şi timbru judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în judecată a altor persoane şi pârâta C.R. cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8.686, 52 lei şi timbru judiciar 5 lei pentru cererea de chemare în garanţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante C.R. în ce priveşte cererea reconvenţională, aşa cum a fost completată, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 43957 din 03 octombrie 1995 şi nr. 3369 din 08 iulie 1992, filele 144 - 146 dosar, instanţa constată că prin acestea, P.S. a vândut pârâtei E.L., iar apoi aceasta a vândut reclamantului L.C., terenul intravilan situat în com. Mogoşoaia, Sectorul Agricol Ilfov, parcela 19, în suprafaţă de 1000 mp.

Deşi pârâta reclamantă C.R. nu a fost parte în niciunul dintre aceste contracte, solicită constatarea nulităţii absolute a acestora, susţinând că are calitate procesuală activă în formularea unei astfel de cereri, deoarece este o persoană interesată.

Instanţa a constatat însă că deşi nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un interes legal şi chiar din oficiu de instanţă, în categoria „oricine are un interes legal" nu pot intra acele persoane care sunt cu totul străine de actul juridic despre care se pretinde a fi încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate edictate pentru ocrotirea unui interes general, întrucât acestea nu pot justifica un interes care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute în mod nemijlocit.

Câtă vreme pârâta reclamantă C.R. nu pretinde nici un drept în legătură cu bunul ce face obiectul contractelor de vânzare cumpărare, se apreciază că aceasta nu are calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulităţii lor. În consecinţă, excepţia urmează a fi admisă, iar cererea reconvenţională va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanţa nu a luat act nici de susţinerea pârâţilor P.C., P.F. şi J.G., în sensul că şi-ar însuşi această cerere reconvenţională, câtă vreme cererea a fost formulată de pârâta reclamantă C.R. în nume personal, astfel încât cererea sa nu poate fi însuşită de niciuna dintre celelalte părţi.

În ce priveşte cererea formulată de pârâta C.R. prin întâmpinare de introducere în cauză a pârâţilor P.M., P.V. şi E.L., pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, instanţa a constatat că modalităţile de participare a terţilor în proces sunt expres şi limitativ prevăzute în Capitolul III al Codului Procedură Civilă. În cele mai multe situaţii, cadrul procesul, sub aspectul părţilor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, este fixat de către reclamant, prin indicarea, în cererea de chemare în judecată, a persoanei împotriva căreia îşi formulează pretenţiile. O astfel de persoană însă, împotriva căreia au fost formulate nişte pretenţii, nu poate solicita introducerea în cauză şi a altor persoane împotriva cărora reclamantul ar putea formula aceleaşi sau alte pretenţii. Singurele modalităţi în care pârâtul ar putea solicita introducerea în cauză a altor persoane sunt cele prevăzute ca atare de Codul de Procedură Civilă.

În consecinţă, cererea pârâtei C.R. de introducere în cauză a altor pârâţi a fost considerată ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.

Faţă de faptul că cererea reconvenţională urma a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, instanţa a apreciat că cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantul L.C. împotriva chematei în garanţie P., fostă R.G. este lipsită de interes, câtă vreme reclamantul nu poate justifica niciun interes născut şi actual pentru formularea unei astfel de cereri, condiţie esenţială de exercitare a oricărei acţiuni civile.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia lipsei de interes, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în garanţie ca lipsită de interes.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ce priveşte primul capăt al cererii sale, având ca obiect revendicare, invocată de pârâtul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară prin notele scrise de la filele 189 - 191, precum şi de pârâta C.R., instanţa, constatând că pentru judecarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit excepţia cu fondul.

În temeiul art. 165 C. proc. civ., instanţa a disjuns cererea principală formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâţilor J.G., P.C. şi P.F., având ca obiect revendicare, cererea subsidiară formulată de reclamantul L.C., împotriva pârâţilor C.F.S., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, C.R. şi comuna Mogoşoaia prin Primar, având ca obiect pretenţii, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâţii J.G., P.C., P.F. şi C.F.S. împotriva intervenientei în interes propriu E.L., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.R. împotriva chematei în garanţie Casa de Asigurări a Notarilor Publici, şi dispune formarea unui nou dosar, fixând termen pentru continuarea judecăţii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 341 din 27 mai 2010, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă C.R., împotriva sentinţei civile nr. 989 din 20 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul L.C., cu intimaţii – pârâţi P.M., P.V., J.G., P.C., P.F., C.F.S., Oficiul de Cadastrul şi Publicitate Imobiliară Ilfov, Primăria Comunei Mogoşoaia, prin Primar, Consiliul local Mogoşoaia, intimata – intervenientă E.L., intimaţii - chemaţi în garanţie Casa de Asigurări a Uniunii Notarilor Publici din România şi P.(R.)G.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel formulat, referitor la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante C.R. pe cererea reconvenţionala, instanţa de apel a considerat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu fondul cererii reconvenţionale şi nici nu trebuia respinsă ca nefondată de către tribunal.

Cu privire la necesitatea unirii excepţiei cu fondul cererii reconvenţionale, instanţa de control judiciar a apreciat soluţia dată de tribunal ca fiind corectă având în vedere obiectul cererii reconvenţionale şi anume constatarea nulităţii absolute a doua contracte de vânzare cumpărare, prin care imobilul revendicat a fost succesiv vândut, în final ajungând în proprietatea reclamantului L.C., precum şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., excepţiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluţionarea excepţiei cât şi pentru judecarea fondului, sunt necesare probe comune. Instanţa de apel a considerat că nu este îndeplinită în speţă această cerinţă, în condiţiile în care aspectele legate de nulitate vizează neîndeplinirea condiţiilor de validitate de fond şi formă la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare iar aspectele referitoare la calitatea procesuală activă vizează chestiuni legate de interesul (care trebuie să fie real, concret, legitim şi juridic) de a formula o astfel de acţiune.

In detalierea acestui prim motiv de apel, pârâta reclamantă a reiterat motivele de nulitate invocate în cerere reconvenţionala, referitoare la inexistenţa exemplarului original din mapa fostului notariat de stat al Municipiului Bucureşti, ceea ce ar conduce la ideea că respectivul contract nu ar avea o existenţă reală precum şi faptul că, deşi la data dobândirii imobilului în litigiu E.L. era căsătorită, aceasta l-a înstrăinat singură, fără să existe dovada consimţământului soţului său. Faţă de modul în care prima instanţă a soluţionat cererea reconvenţională, pe excepţie, respingând-o pentru lipsa calităţii procesuale active a pârâtei reclamante, Curtea, respectând limitele efectului devolutiv al căii de atac a apelului nu putut reţine ca obiect de analiză aceste chestiuni, ce ţin de fondul cererii reconvenţionale.

Apelanta a invocat faptul că soluţia unirii excepţiei lipsei calităţii sale procesual active pe cererea reconvenţională se impunea adoptată în condiţiile în care instanţa de fond a procedat în acest fel cu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului sub aspectul cererii principale. Curtea a apreciat acest argument ca fiind eronat, deoarece modul de soluţionare a unei excepţii, chiar şi identice, dar care priveşte o altă cerere formulată în cadrul aceleaşi cauze, nu poate influenţa soluţia dată altei excepţii, care a fost invocată în legătură cu o altă cerere. Excepţiile se soluţionează de către instanţă în funcţie de natura lor şi de particularităţile cererii (principale sau incidentale sau accesorii) în legătură cu care au fost invocate, iar modul de soluţionare al uneia nu ţine instanţa să dea aceeaşi soluţie şi celorlalte.

În subsidiar, apelanta a susţinut că excepţia lipsei calităţii sale active este neîntemeiată, arătând că are legitimitatea procesuală pentru a cere constatarea nulităţii absolute a celor două contracte, în condiţiile în care acestea reprezintă temeiul pretenţiilor formulate de reclamant împotriva sa.

Din analiza întregului material probator administrat în cauza în faţa primei instanţe şi având în vedere şi natura şi obiectul cererilor (principale şi incidentale) formulate în cadrul prezentului dosar, Curtea a constatat că cele două contracte de vânzare cumpărare a căror anulare este cerută de apelantă, nu constituie temeiul juridic al pretenţiilor formulate de reclamant împotriva sa, în condiţiile în care C.R. are calitatea de pârât numai ce privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului. Fundamentul juridic al acestor pretenţii este reprezentat de prevederile art. 998 - 999 C. civ., care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în sensul că reclamantul susţine că, datorită introducerii culpabile a imobilului teren de 100 mp în masa succesorală după defunctul P.S. (deşi terenul fusese vândut de defunct cu ani în urmă), reclamantul a suferit un prejudiciu, constând în faptul că nu se poate bucura de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate pe care l-a dobândit de la E.L.

Curtea a apreciat că în mod greşit a susţinut apelanta că ar avea calitate procesuală activă pe cererea reconvenţională, având în vedere regimul juridic al nulităţii absolute. Potrivit acestui regim juridic, se poate recunoaşte legitimitate procesuală de a cere constatarea nulităţii, oricărei persoane interesate, prin aceasta înţelegând, pe lângă părţile actului juridic şi avânzii cauza ai acestora: succesorii universali, cu titlu universal, cu titlu particular, creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice, precum şi de alte persoane care justifică un interes direct, concret şi personal cum ar fi reprezentantul legal al acelui lipsit de capacitate de exerciţiu, de procuror în condiţiile art. 45 C. proc. civ. Această trăsătură a regimului juridic al nulităţii absolute nu trebuie interpretată în sensul că ar recunoaşte posibilitatea de a formula acţiune în justiţie, oricărei persoane, care este terţ desăvârşit, neavând nicio legătură cu juridica cu părţile sau obiectul actului juridic a cărui anulare se cere.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speţa dedusă judecăţii în prezentul dosar, Curtea a constatat că apelanta nu urmăreşte valorificarea sau protejarea unui drept propriu prin cererea reconvenţională, astfel că nu se putea considera că ar avea un interes actual şi concret în a cere constatarea nulităţii celor două contracte.

Simpla calitate de notar public a apelantei nu-i poate conferi acesteia o legitimitate procesuală specială şi nu-i putea recunoaşte un interes particular în a invoca nulitatea absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în condiţiile în care nu există o dispoziţie legală care să consacre o astfel de legitimare.

Aşa cum s-a arătat în cele de preced, temeiul juridic al pretenţiilor formulate de reclamant împotriva apelantei îl reprezintă răspunderea delictuală pentru fapta ilicită acesteia, cauzatoare de prejudiciu şi nu contractele de vânzare cumpărare, a căror anulare a solicitat-o. Apelanta este pârât doar în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii principale şi nu faţă de primul care are ca obiect acţiunea în revendicare a imobilului în litigiu.

Interesul este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile şi trebuie interpretat şi înţeles în strictă legătură cu obiectul cererii promovate şi cu dispoziţiile legale incidente. Anularea celor două contracte de vânzare cumpărare, prin care reclamantul dovedeşte calitatea sa de dobânditor al imobilului, nu ar profita apelantei pârâte reclamante, deoarece reclamantul nu a formulat acţiunea în revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea sa la plata de daune pentru greşita includere a terenului în masa succesorală a defunctului, deşi acesta îl înstrăinase în timpul vieţii.

În susţinerea acestui motiv de apel, iar ulterior, până la prima zi de înfăţişare, apelanta a invocat ca motiv distinct de apel faptul că prima instanţă a soluţionat excepţiile ridicate de părţi într-o ordine greşită, în sensul că s-a pronunţat în sensul respingerii pe excepţie lipsei calităţii procesuale active a apelantei pe cererea reconvenţională, dar nu analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pe cel de-al doilea capăt al cererii principale.

Excepţiile se soluţionează în ordinea impusă de natura, semnificaţia şi efectele lor, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pe cererea principală se analizează în raport de contextul procesual al acestei cereri, fiind evident că soluţionarea excepţiei necesită administrarea de probe, pentru stabilirea existenţei faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi a autorului ei.

Faptul că prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a apelantei în cadrul cererii reconvenţionale şi urmează, că în dosarul disjuns, să se discute şi să se pronunţe şi pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei reclamante C.R., în cadrul cererii principale, nu constituie o cauză de nelegalitate a soluţiei pronunţate de tribunal prin sentinţa apelată.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâţilor P.M. şi V. şi E.L., Curtea a apreciat că în mod corect a respins prima instanţă o astfel de cerere ca inadmisibilă, în condiţiile în care modalităţile de lărgire a cadrului procesual din punct de vedere al părţilor sunt reglementate strict de codul de procedură civilă, iar cererea formulată de apelantă nu îndeplineşte cerinţele nici uneia dintre aceste forme procesuale.

În susţinerea criticii formulate, apelanta a arătat că raţiunea care impune introducerea în proces a acestor terţi rezidă în necesitatea asigurării opozabilităţii hotărârii, care urmează a se pronunţa în cauză faţă de aceştia. Instanţa de control judiciar a apreciat că aceste argumente ale apelantei nu sunt pertinente în condiţiile în care pârâtul nu poate introduce în proces alte persoane împotriva cărora reclamantul ar putea formula aceleaşi pretenţii sau alte pretenţii, aşa cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă. De asemenea trebuie avut în vedere şi faptul că hotărârea judecătoreasca produce efecte numai între părţile litigante (neputând naşte drepturi sau obligaţii în beneficiu sau sarcina terţilor), însă faţă de aceştia din urmă, se impune a fi respectată cu puterea unui fapt juridic.

În susţinerea acestui motiv de apel, pârâta reclamantă a arătat că cererea de introducere în cauză a celor trei terţi s-a întemeiat pe prevederile art. 57 C. proc. civ., argumentând că aceştia pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. Având în vedere că apelanta are calitatea de pârâtă doar cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, pentru includerea culpabilă a terenului în litigiu în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.S., precum şi faptul că cei pe care apelanta intenţionează să-i introducă în proces numai calitatea de proprietari ai terenului, astfel că nu se pot considera prejudiciaţi de pretinsa faptă culpabilă apelantei, Curtea a apreciat că aceştia nu sunt în postura de a formula aceleaşi pretenţii ca şi reclamantul şi pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de prevederile art. 57 C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs pârâta-recurentă C.R., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- În speţă, se impunea unirea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei, în privinţa cererii reconvenţionale, cu fondul cauzei în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

- Prin cererea reconvenţională s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 43957 din 3 octombrie 1995 şi nr. 3369 din 8 iulie 1992 de care se prevalează reclamantul L.C.

- Neexistenţa originalului din mapa fostului Notariat de stat al municipiului Bucureşti, astfel încât nu se poate proba dacă contractul respectiv a fost cu adevărat întocmit.

- Instanţa de fond trebuia să unească excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei cu fondul cauzei fiind necesară administrarea unor probatorii comune cu fondul cauzei, lucru pe care l-a făcut când a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

- Instanţele în mod greşit au reţinut că sunt străine de actul juridic despre care se pretinde că ar fi fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de fond prevăzute de art. 948 C. civ.

- În condiţiile art. 3 din Legea nr. 36/1995, simpla calitate de notar public este suficientă pentru a justifica un interes legitim pentru a invoca o nulitate absolută a unui act juridic.

- În speţă justifica un interes legitim, de vreme ce am fost chemată în judecată în calitate de pârâtă pentru a fi obligată în solidar cu ceilalţi pârâţi la plata sumei de 150.000 Euro cu titlu de despăgubiri.

- În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 57 C. proc. civ. în sensul că numiţii P.M. şi P.V. pot pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, fiind vorba de chemarea în judecată şi a altor persoane.

Recursul nu este fondat.

În ce priveşte motivul de recurs formulat referitor la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei-reclamante C.R. prin cererea reconvenţională, instanţa de apel în mod judicios a considerat că soluţia primei instanţe este legală, în sensul că nu se impunea unirea acesteia cu fondul cererii reconvenţionale şi nici nu trebuia respinsă ca nefondată de către instanţa fondului.

Cu privire la necesitatea unirii excepţiei cu fondul cererii reconvenţionale, se apreciază că soluţia instanţei de fond şi menţinută de instanţa de apel este corectă, având în vedere obiectul cererii reconvenţionale şi anume constatarea nulităţii absolute a două contracte de vânzare-cumpărare: nr. 43957 din 3 octombrie 1995 şi 3369 din 8 iulie 1992, prin care imobilul revendicat a fost succesiv înstrăinat, în final a ajuns în proprietatea intimatului-reclamant L.C., precum şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., excepţiile se impune a fi unite cu fondul doar dacă, atât pentru soluţionarea excepţiei cât şi pentru judecarea fondului sunt necesare probe comune.

Instanţa de apel în mod corect a procedat când a considerat că nu este îndeplinită în speţă cerinţa menţionată, în condiţiile în care aspectele legate de nulitate vizează neîndeplinirea condiţiilor de validitate de fond şi formă la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, iar aspectele referitoare la calitatea procesuală activă vizează chestiuni legate de interesul de a formula o astfel de acţiune.

În detalierea acestui motiv de recurs pârâta-recurentă a reiterat motivele de nulitate invocate în cererea reconvenţională referitoare la inexistenţa exemplarului original din mapa fostului notariat de stat al Municipiului Bucureşti, ceea ce ar conduce la ideea că respectivul contract nu ar avea o existenţă reală. Faţă de modul în care prima instanţă a soluţionat cererea reconvenţională pe excepţie, a respins-o pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei-recurente.

Recurenta a mai invocat faptul că soluţia unirii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active pe cererea reconvenţională se impunea adoptată în condiţiile în care instanţa de fond a procedat în acest fel cu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului L.C. sub aspectul cererii principale.

Instanţa de apel, judicios a apreciat acest argument ca fiind eronat, deoarece modul de soluţionare a unei excepţii, chiar şi identice, dar care priveşte o altă cerere formulată în cadrul aceleiaşi cauze, nu poate influenţa soluţia dată altei excepţii, care a fost invocată în legătură cu o altă cerere. Excepţiile se soluţionează de către instanţă în funcţie de natura lor şi de particularităţile cererii (principale sau incidentale sau accesorii) în legătură cu care au fost invocate, iar modul de soluţionare al uneia nu ţine instanţa să dea aceeaşi soluţie şi celorlalte.

Recurenta a susţinut că excepţia calităţii sale active este întemeiată, arătând că are legitimitatea procesuală pentru a cere constatarea nulităţii absolute a celor două contracte în condiţiile în care acestea reprezintă temeiul pretenţiilor formulate de reclamant împotriva sa.

Din probatoriul existent în dosarul cauzei, se apreciază că cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror anulare este cerută de recurentă, nu constituie temeiul juridic al pretenţiilor formulate de reclamant împotriva sa, în condiţiile în care recurenta C.R. are calitatea numai de pârât şi numai cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului.

Fundamentul juridic al pretenţiilor respective este reprezentat de prevederile art. 998-999 C. civ. care constituie sediul materiei pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în sensul că reclamantul susţine că, datorită introducerii culpabile a imobilului teren de 1000 mp, masa succesorală după defunctul P.S., deşi terenul a fost vândut de defunct cu ani în urmă.

Instanţa de apel în mod legal a statuat că recurenta în mod greşit susţine că ar avea calitatea procesuală activă pe cererea reconvenţională, având în vedere regimul juridic al nulităţii absolute.

Ţinând seama de regulile nulităţii se constată că recurenta nu urmăreşte valorificarea sau protejarea vreunui drept propriu prin cererea reconvenţională, astfel că nu se poate considera că ar avea un interes actual şi concret în a cerere constatarea nulităţii celor două contracte.

Simpla calitate de notar public a recurentei nu-i poate conferi acesteia o legitimare procesuală specială şi nu-i poate recunoaşte un interes particular în a invoca nulitatea absolută a unor acte juridice, cu care nu are nicio legătură juridică, în condiţiile în care nu există o dispoziţie legală care să consacre o astfel de legitimare.

Anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare prin care reclamantul dovedeşte calitatea sa de dobânditor al imobilului nu ar profita recurentei-pârâte deoarece reclamantul nu a formulat acţiune în revendicare în contradictoriu cu aceasta, ci doar cel de-al doilea capăt al cererii principale are ca obiect obligarea sa la plata de daune pentru greşita includere a terenului în masa succesorală a defunctului P.S., deşi acesta l-a înstrăinat în timpul vieţii.

Faptul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei în cadrul cererii reconvenţionale, şi urmează ca în dosarul disjuns, să se discute pentru a se pronunţa şi pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-reclamante C.R. în cadrul cererii principale, nu constituie o cauză de neegalitate a soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâţilor P.M. şi V. şi E.L., se apreciază că instanţa de apel în mod corect a statuat că instanţa de fond a respins o astfel de cerere ca inadmisibilă, în condiţiile în care modalităţile de lărgire a cadrului procesual din punct de vedere al părţilor sunt reglementate strict de codul de procedură civilă iar cerere formulată de recurentă nu îndeplineşte cerinţele nici uneia dintre aceste forme procesuale.

Având în vedere cele menţionate mai sus, se reţine că recurenta are calitate de pârât doar cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii principale, având ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie pentru includerea culpabilă a terenului în litigiu în masa succesorală de pe urma defunctului P.S., precum şi faptul că cei pe care recurenta intenţionează să-i introducă în proces nu mai au calitatea de proprietari ai terenului. Pe cale de consecinţă nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de prevederile art. 57 C. proc. civ.

Faţă de cele reţinute şi văzând şi prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.R. împotriva deciziei nr. 341A din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 5291/2011. Civil  ICCJ. Decizia nr. 5284/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5295/2011. Civil. Anulare act. Recurs