ICCJ. Decizia nr. 5299/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5299/2011
Dosar nr.3604/87/2008
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 572 din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, Complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 3604/87/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Z.D., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA – M.G.O.M.V. Bucureşti; s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 7.252 lei reprezentând primă de Paşte pentru anul 2005-2006-2007 şi de Crăciun pentru perioada 2004-2005-2006, actualizată la data de 31 ianuarie 2009, în raport de indicele de inflaţie şi suma de 501,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe recurenta SC P. SA a declarat recurs, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin încheierea din 28 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de pârâta SC P. SA Bucureşti şi, în temeiul art. 108 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. s-a aplicat recurentei amendă judiciară în sumă de 700 lei, pentru formularea cu rea-credinţă a excepţiei de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs pârâta SC P. SA - membru O.M.V. G.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii de şedinţă din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 22 martie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 19 aprilie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5298/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5291/2011. Civil → |
|---|
