ICCJ. Decizia nr. 5416/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5416/2011
Dosar nr. 6511/111/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii F.A.I., prin curator F.I., acţiune continuată de F.A.I. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primarul Municipiului Oradea şi în consecinţă:
A obligat pârâtul din rândul 1 să plătească reclamantului F.A.I. suma de 279.419 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat situat în Oradea, str. B. şi N.A., C.F. X şi nr. Y Oradea nr. top. Z şi nr. W, în natură, reprezentând construcţii şi teren.
A anulat dispoziţia nr. 4231/2004 a pârâtului Primarul Municipiului Oradea.
A respins celelalte capete de cerere, precum şi acţiunea faţă de pârâta Prefectura Judeţului Bihor.
A obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului suma de 1.650 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Imobilul în litigiu a constituit proprietatea antecesorilor reclamanţilor N.A., A.N. şi F.G. fiind dobândit prin cumpărare în anul 1948 şi apoi expropriat prin Decretul nr. 273/1984 proprietarii imobilului primind o despăgubire de 81.134 RON.
Prin dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din litigiu, propunându-se o valoare de 588.363.861 RON în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Prin raportul de expertiză tehnică dispus în cauză s-a stabilit că valoarea actualizată a imobilului este de 279.419 RON.
Dat fiind că, restituirea în natură nu este posibilă s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri.
S-a constatat că Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă, el fiind chemat să suporte contravaloarea despăgubirilor stabilite în favoarea reclamanţilor, nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, ci pentru că nu a luat măsurile necesare de implementare a actului normativ în aşa fel încât acordarea măsurilor reparatorii să reprezinte o procedură rapidă şi eficientă.
Că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că Statul Român şi-a încălcat obligaţia pozitivă de a reacţiona în timp util şi eficient, cu coerenţă, pentru a rezolva problema acordării despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, că nu funcţionează nici un mecanism care să asigure acordarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.G.F.P. Oradea în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice , criticând-o pe motiv că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are atribuţia de a aviza sau aproba Decizia emisă de unitatea deţinătoare.
A mai arătat că, prima instanţă nu avea niciun temei legal cu privire la obligarea directă la despăgubiri, acestea fiind acordate potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 82/2010 A din 16 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a fost respins apelul formulat de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 22/C din 8 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă a C.C.S.D. nu are relevanţă în cauză, apelantul având mijloacele legale pentru a-şi compensa datoriile, fondurile puse la dispoziţia acesteia constituindu-se în fapt în fondul „Proprietatea" care nu este de natură a asigura o despăgubire reală şi efectivă a foştilor proprietari deposedaţi abuziv de stat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile Georgescu, Togănel şi Grădinaru) reţinând că fondul „Proprietatea" nu funcţionează, existând în sarcina statului obligaţia pozitivă de a respecta dreptul de proprietate.
Întârzierea plăţii indemnizaţiilor cuvenite foştilor proprietari încalcă dreptul de proprietate al acestora, în acest sens, prin hotărârea din 9 decembrie 2008, V./România, Curtea Europeană a obligat Statul Român, în temeiul art. 46, ca de urgenţă să adopte un regim eficace şi util de calculare a despăgubirilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Potrivit art. 25 din decretul nr. 31/1954, Statul Român nu poate sta în judecată atât timp cât calitatea procesuală pasivă o au alte organe, respectiv C.C.S.D. constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
În contextul Legii nr. 10/2001, Statul Român are calitate procesuală pasivă doar în condiţiile art. 28 alin. (3), însă şi această normă exclude calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice întrucât nu este cazul speţei de faţă.
Referitor la Fondul „Proprietatea" a arătat că, este o societate comercială pe acţiuni, constituită în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, are personalitate juridică.
Cu privire la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată, a arătat că acest aspect nu poate fi generalizat ca o practică a instanţelor judecătoreşti din România.
În raport cu cele expuse, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi pe fond, respingerea acţiunii.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate ce pot fi incadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situaţia de excepţie prevăzută de art. 28 din Legea specială, în cazul în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată.
În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic direct se stabileşte între persoana îndreptăţită şi unitatea deţinătoare a bunului.
În condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a pretins că deţinătorul bunului este necunoscut şi se cunoaşte cu certitudine deţinătorul art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, în speţă.
Argumentele instanţei de apel în justificarea sentinţei pronunţate că, Fondul „Proprietatea" nu este funcţionabil şi de natură să asigure o reparaţie efectivă, aspect constatat în numeroasele hotărâri de condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi putut face obiect de analiză, în condiţiile în care, în cauză, Statul Român ar fi avut calitatea de parte, iar nu Ministerul Finanţelor Publice, prin reprezentantul în teritoriu D.G.F.P. Bihor.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 22/C din 8 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia civilă şi în rejudecare, va respinge acţiunea reclamantului F.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei civile nr. 82 A din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 22 C din 08 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, secţia civilă şi, în rejudecare, respinge acţiunea formulată de reclamantul F.A.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5419/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5354/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
