ICCJ. Decizia nr. 5420/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5420/2011
Dosar nr. 5596/118/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 1714/118/2008 pe rolul Tribunalului Constanţa, în urma declinării competenţei materiale de către Judecătoria Constanţa prin sentinţa civilă nr. 13606 din 9 noiembrie 2007, reclamantul C.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Constanţa retrocedarea în despăgubiri băneşti a suprafeţei de 1.000 m.p., teren situat în Constanţa, str. S.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul în litigiu a fost preluat abuziv în anul 1986 pentru construcţia blocurilor de locuinţe, fiind despăgubit cu suma de 2.250 RON, că a notificat pârâta în anul 2001 fără a primi vreun răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 565 din 13 mai 2008 Tribunalul Constanţa, a respins acţiunea ca efect al admiterii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâţilor.
Prin Decizia civilă nr. 211/C din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, a fost admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Soluţionând pe fond cauza, Tribunalul Constanţa, a pronunţat sentinţa civilă nr. 900 din 12 mai 2010 prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.E. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Constanţa.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător cotei de ¾ din imobilul în suprafaţă de 1.000 m.p., situat în Constanţa, str. T.S., cu aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul a declanşat procedura administrativă notificând Prefectura Judeţului Constanţa, (conform notificării din 9 noiembrie 2001) prin B.E.J. D.V. solicitând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, reţinând calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform legii speciale pentru terenul în litigiu, rămas de pe urma defunctei C.A. în cotă de ¾ din imobil, iar diferenţa de ¼ aparţinând celor două surori ale soţului defunctei C.A., în prezent şi el decedat, şi anume R.V. şi M.L., imobilul fiind preluat conform decretului nr. 134/1980, în mod abuziv.
Întrucât imobilul nu este liber, fiind afectat de construcţii, instanţa de fond a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 corespunzător cotei de ¾ din imobil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria Municipiului Constanţa întrucât această unitate nu are capacitate procesuală de folosinţă, greşit s-a respins excepţia suspendării soluţionării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., şi pentru că reclamantul nu a depus toate actele solicitate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale prin Decizia nr. 205/c din 27 septembrie 2010 a respins apelul declarat de Primăria Municipiului Constanţa prin Primar, reţinând următoarele considerente:
În aplicarea Legii nr. 10/2001 entitatea obligată să primească şi să soluţioneze notificarea nu este numai proprietarul bunului solicitat, ci şi deţinătorul acestuia.
Or, „deţinător" în sensul legii este şi cel care are un drept de folosinţă.
De altfel şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, definesc unitatea deţinătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică exercitând în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii.
Rezultă că apelanta pârâtă este inclusă în cadrul unităţilor deţinătoare şi are calitate de a sta în proces.
Soluţionând cererea de suspendare formulată de apelantă, în mod corect a respins-o cu motivarea că analiza calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu depinde de soluţionarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind despăgubirile solicitate de o altă persoană pentru acelaşi imobil.
A mai constatat Curtea că odată cu depunerea notificării reclamantul a depus şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate, conformându-se dispoziţiilor legale prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Constanţa prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a reiterat următoarele critici de nelegalitate respectiv: lipsa capacităţii de folosinţă a primăriei; faptul că în Dosarul nr. 8263/118/2008, prin hotărârea irevocabilă s-a stabilit dreptul altor persoane, în cotă de 1/1 din imobilul ce face obiectul prezentei cauze; s-a apreciat greşit la speţa Decizia nr. XX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecinţa admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către Primăria Municipiului Constanţa prin primar urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Primăria Constanţa are calitate procesuală pasivă întrucât raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naştere între unitatea obligată la restituire şi persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, iar în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din lege.
Acest text, anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, dispunea „În cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al Municipiului Bucureşti".
Prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, se conferă calitate de unitate obligată la restituire unităţii administrativ – teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care o are primăria potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Este nefondată, critica potrivit căreia într-o altă speţă, soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit dreptul altor persoane în cotă de 1/1 asupra imobilului în litigiu, astfel încât, instanţa de fond şi apel ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât s-a apreciat în mod just că analiza calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu depindea de soluţionarea irevocabilă a unei alte cauze.
Este nefondată şi critica referitoare la faptul că reclamantul nu a depus toate actele doveditoare întrucât reclamantul s-a conformat dispoziţiilor legale prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, însă unitatea deţinătoare nu a respectat dispoziţiile art. 25 din aceeaşi lege.
În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Constanţa, prin primar împotriva deciziei civile nr. 205 C din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5419/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
