ICCJ. Decizia nr. 5915/2011. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5915/2011
Dosar nr. 6228/1/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 76/LM din 19 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 3368/97/2006 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul B.N. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, având ca obiect recalcularea pensiei reclamantului stabilită de pârâtă prin decizia nr. 138957/2006, recalcularea drepturilor începând cu anul 1995, conform adeverinţei, şi plata de daune morale, reţinându-se, în esenţă, că reclamantul este titularul unei pensii pentru munca depusă şi limită de vârstă, conform deciziei nr. 138957 din 20 octombrie 1995, emisă de pârâtă în baza Legii nr. 3/1977 şi că pârâta a aplicat corect, cu ocazia recalculării pensiei acestuia, potrivit H.G. nr. 1550/2004 şi O.G. nr. 4/2005, dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 4/2005, cu ocazia recalculării pensiei fiind valorificate şi sporurile evidenţiate în adeverinţă.
Referitor la modul determinare al punctajelor lunare, a punctului anual şi al punctajului mediu anual, s-a reţinut că pârâta a respectat dispoziţiile art. 77-78 din Legea nr. 19/2000 iar valorificarea salariilor realizate de reclamant s-a făcut cu aplicarea art. 164 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.N., arătând că soluţia instanţei de fond se întemeiază pe interpretarea eronată a prevederilor O.U.G. nr. 4/2005 şi art. 77-78 şi art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Prin decizia civilă nr. 274 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimat recursul reclamantului, reţinând că la termenul de judecată din 10 martie 2008 s-a dispus, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea irevocabilă a altei cauze, care formează obiectul dosarului nr. 3373/97/2007, apreciindu-se că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia care va fi pronunţată în acel dosar.
La data de 27 ianuarie 2010, instanţa a repus cauza pe rol, ocazie cu care s-a pus în discuţie perimarea recursului, dat fiind faptul că Dosarul nr. 3373/97/2007, care a stat la baza suspendării cauzei, a fost soluţionat irevocabil la data de 3 noiembrie 2008, dată de la care a început să curgă termenul de 1 an prevăzut de art. 248 C. proc. civ.
Întrucât în termenul de 1 an de la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 3373/97/2007, prin decizia civilă nr. 1026 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, nici reclamantul şi nici pârâta, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol, s-a constatat că s-a împlinit termenul de un an, de lăsare în nelucrare a cererii de recurs, din vina ambelor părţi, care nu au depus stăruinţă prin mijloacele procedurale în judecarea pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul B.N., arătând că judecata cauzei a avut loc, în mod nelegal, în lipsa sa, că a recuzat completul de judecată care în mod nelegal, a invocat excepţia de perimare a căii de atac formulate, că probatoriile solicitate în dovedirea susţinerilor sale nu au fost luate în considerare şi că soluţia astfel pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii”.
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, recurentul a supus acestei căi de atac o hotărâre prin care s-a constatat perimarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 76/LM din 19 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3368/97/2006.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare”.
Aceste dispoziţii procedurale însă nu sunt aplicabile în cazul constatării perimării recursului, întrucât în acest mod s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce nu este posibil, astfel încât hotărârea prin care se constată perimarea recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 274 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5914/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5916/2011. Civil → |
|---|
