ICCJ. Decizia nr. 5916/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5916/2011
Dosar nr. 5205/107/2008
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 109 din 21 ianuarie 2009 Tribunalul Alba, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA-Membru O.G., având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii a 4.000 metri cubi gaze naturale, sumă datorată cu prilejul derulării contractului individual de muncă.
Cu ocazia recursului declarat împotriva sentinţei civile sus-arătate, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., arătând că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României, întrucât se creează o diferenţă între cei ale căror litigii au şi calea de atac a apelului şi cei ale căror litigii prevăd doar calea de atac a recursului, situaţie faţă de care nu se poate vorbi de o egalitate a tuturor cetăţenilor în faţa legii şi nici de existenţa unui proces echitabil. Astfel, în prezenta speţă, instanţa investită cu soluţionarea recursului de faţă care are ca obiect obligarea la plata de drepturi salariale, nu este limitată doar la motivele prevăzute de art. 304, şi anume, acelea de nelegalitate a unei hotărâri, pe când în situaţia în care Curtea de Apel judecă un recurs împotriva unei decizii date de tribunal, Curtea de Apel este limitată la judecarea recursului doar pentru anumite motive.
Reclamantul a mai arătat că dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului şi a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamant, reţinând că excepţia invocată vizează dispoziţii legale care au legătură cu soluţionarea cauzei, dar a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Alba Iulia, a reţinut că dispoziţiile art. 304 din C. proc. civ., constituie norme de procedură care prevăd expres şi limitativ motivele de recurs, pct. 9 al art. 304 vizând situaţia în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre cu aplicarea greşită sau cu nesocotirea unei norme juridice.
Or, reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 şi art. 129 din Constituţie.
Recursul constituie în prezenta cauză o cale de atac cu caracter devolutiv, fiind incidente dispoziţiile art. 304 1 C. proc. civ., în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în textul de lege arătat.
Curtea de Apel Alba Iulia, a mai reţinut că, având în vedere faptul că art. 29 din Legea nr. 47/1992 conţine norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate, norme care au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 177/2010 publicată în M.Of. nr. 672/4.10.2010 în sensul abrogării alin. (5), a constatat că sesizarea Curţii Constituţionale nu impune suspendarea judecării cauzei, respingând cererea formulată în acest sens.
La aceeaşi dată, instanţa a soluţionat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 109 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Alba, secţia civilă, pe care l-a respins ca nefondat.
Împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs oral, în şedinţă publică, reclamantul B.I.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele motive:
Dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., prevăd în mod expres că asupra suspendării judecăţii instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
În speţă, se atacă o încheiere prin care s-a respins solicitarea de suspendare a cursului judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate faţă de care, prin aceeaşi încheiere, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale şi care este o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanţă de recurs în soluţionarea recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 109/2009 a Tribunalului Alba.
Prin urmare, este vorba de situaţia de excepţie prevăzută de teza a II-a art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva unei atare încheieri.
Având în vedere şi împrejurarea că acest text de lege a fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională l-a declarat ca fiind conform cu legea fundamentală, Înalta Curte urmează ca, făcând aplicarea sa, să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5915/2011. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5917/2011. Civil → |
|---|
