ICCJ. Decizia nr. 5920/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5920/2011
Dosar nr. 1434/46/2009
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 2 decembrie 2009, contestatoarele C.G., C.N.A. şi C.D.M. au formulat, în contradictoriu cu intimaţii N.E., N.D.C. şi N.L.C., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1425/R din 16 octombrie 2009, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 2832/46/2006, în recurs, solicitând anularea acesteia şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că, atât apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3068/2003, cât şi recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 801/A/2004, au fost soluţionate de această curte de apel, deşi recursul trebuia soluţionat de instanţa ierarhic superioară.
În susţinerea cererii, contestatoarele au invocat şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cererilor, având în vedere că cererea de revizuire a fost introdusă în anul 2002.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii au solicitat respingerea contestaţiei în anulare cu motivarea că prin decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală recursul a fost trimis spre soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
Prin cererea depusă la dosar la data de 8 ianuarie 2010 contestatoarele au arătat că îşi precizează contestaţia în sensul că la instanţa de recurs nu a fost îndeplinită procedura de citare la termenul de judecată, iar hotărârea a fost dată de judecători incompatibili, care s-au mai pronunţat în cauză.
S-a mai arătat că instanţa a respins recursul, fără a judeca fondul cauzei, potrivit probelor administrate în cauză, respectiv certificatul de moştenitor din 02 iunie 1960.
Prin decizia civilă nr. 28/R din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondată contestaţia, reţinând că decizia civilă nr. 1425/R din 16 octombrie 2009 a fost pronunţată de această instanţă potrivit dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea C. proc. civ., iar în temeiul acestor dispoziţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a trimis recursul declarat de revizuentele din acea cauză, împotriva deciziei civile nr. 801/A din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, spre soluţionare, aceleiaşi Curţi de Apel.
Decizia nr. 256 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind irevocabilă, era obligatorie pentru această instanţă, situaţie faţă de care nu se poate reţine că decizia pronunţată în recurs a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Referitor la susţinerea contestatoarelor că decizia pronunţată în recurs a fost dată de judecători incompatibili instanţa a reţinut că aceasta nu poate fi încadrată în motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., iar referitor la susţinerea că procedura de citare a contestatoarelor pentru termenul de soluţionare a recursului nu a fost îndeplinită, a constatat că pentru termenul de judecată din 09 octombrie 2009, când cauza a rămas în pronunţare pe recurs, procedura de citare a fost îndeplinită potrivit dovezilor din dosar, iar contestatoarea C.G. a fost prezentă la termen fiind asistată de avocat, care le-a reprezentat şi pe contestatoarele lipsă.
Susţinerea contestatoarelor privind nesoluţionarea fondului cauzei în recurs potrivit probelor şi în special a certificatului de moştenitor menţionat, precum şi cea privind eventuala încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi încadrate în motivele contestaţiei în anulare reglementată de art. 317-318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare Cârciumaru Anişoara Nuşa, Cârciumaru Maria Daniela şi C.G., arătând că instanţa de judecată a soluţionat în mod greşit cauza, neobservând că aceasta este judecată de acelaşi complet învestit cu judecarea apelului, aflat astfel în stare de incompatibilitate.
Contestatoarele au mai arătat că instanţa nu a observat că în cauză există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, în aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi că a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Înalta Curte, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe invocată din oficiu, de instanţă, constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, principiu enunţat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinată de însăşi natura contestaţiei de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obişnuit, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a instanţei care a pronunţat hotărârea şi nu a instanţei superioare.
Faţă de formularea şi finalitatea dispoziţiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile de competenţă menţionate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare.
În speţă, contestatoarele au supus acestei căi de atac, pe care au precizat-o oral, la termenul din 8 iulie 2011, ca fiind contestaţie în anulare, decizia civilă nr. 28/R din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de acestea împotriva deciziei civile nr. 1425/R din 16 octombrie 2009 a aceleiaşi instanţe.
În atare situaţie, instanţa competentă a soluţiona contestaţia în anulare este Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă ce a pronunţat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestaţiei, motiv pentru care se va declina competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5918/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5923/2011. Civil. Excepţie de... → |
|---|
