ICCJ. Decizia nr. 5924/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5924/2011
Dosar nr. 9795/1/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 2504/306/2006, reclamanţii S.I. şi S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Municipiul Sibiu, prin primar, SC U. SA, Serviciul Public pentru Administrarea Fondului Locativ al municipiului Sibiu şi S.O., anularea parţială a procesului-verbal de predare-primire din 8 ianuarie 2003 în ce priveşte apartamentul deţinut de reclamanţi; să se constate că acest apartament a fost construit în anul 1960 de pârâtul Statul Român; să se constate nulitatea absolută parţială a încheierii de intabulare din 18 iunie 2003 din C.F. Sibiu, în ce priveşte rectificarea imobilului şi nulitatea absolută parţială a încheierii de intabulare din 24 septembrie 2004 din C.F. Sibiu şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară; să se constate valabilitatea contractului de închiriere din 20 septembrie 2001, fiind aplicabile şi dispoziţiile legii cu privire la tacita relocaţiune.
Reclamanţii şi-au precizat ulterior cererea iniţială, în sensul că au solicitat să se constate că apartamentul în litigiu nu a fost proprietatea pârâtei S.I.M., singurul proprietar de la data construirii sale fiind Statul Român şi să se constate nulitatea absolută parţială şi a titlului, respectiv rectificarea pronunţată în Dosarul nr. 1971/2003 al Judecătoriei Sibiu prin sentinţa civilă nr. 1789/2003, iar apoi şi-au completat cererea, în sensul chemării în judecată şi a pârâţilor B.V. şi Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
Prin sentinţa civilă nr. 5390 din 27 noiembrie 2006, Judecătoria Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins acţiunea acestora, reţinându-se că procesul-verbal de predare-primire atacat a fost întocmit în baza sentinţei civile nr. 667 din 06 iunie 2000 a Judecătoriei Luduş, că, atâta timp cât această hotărâre judecătorească este valabilă, nu se poate constata nulitatea încheierii de intabulare şi valabilitatea contractului de închiriere şi că reclamanţii ar fi trebuit să-şi reglementeze raporturile locative cu noul proprietar al imobilului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, înregistrat iniţial pe rolul Tribunalului Sibiu, iar apoi, în urma admiterii cererii de strămutare prin încheierea nr. 3762 din 09 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 2344/90/2007.
Prin decizia civilă nr. 251 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, pentru considerentele arătate în acea sentinţă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 30 noiembrie 2007.
Cu prilejul soluţionării recursului, prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2010, instanţa de recurs a respins cererea de amânare a cauzei, formulată în scris de către apărătorul recurenţilor-reclamanţi şi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ. şi art. 6 C.E.D.O., amânarea pronunţării, pentru a da posibilitatea depunerii la dosar de concluzii scrise.
Împotriva încheierii de şedinţă menţionate, au declarat recurs reclamanţii, la data de 26 octombrie 2010, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 9795/1/2010.
Prin încheierea din 28 octombrie 2010, constatând necesar a se discuta suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., faţă de recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti a dispus repunerea cauzei pe rol, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2010, în raport de dispoziţiile legale anterior invocate, a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea prezentului recurs.
Prin motivele de recurs formulate, reclamanţii au criticat măsura instanţei de la termenul de judecată din 21 octombrie 2010, de respingere a cererii apărătorului recurenţilor – reclamanţi de amânare a cauzei, susţinând că, în acest fel, le-a fost încălcat dreptul la apărare.
La termenul din 8 iulie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia de inadmisibilitate a recursului, reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 299 teza a II –a coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ., la care norma trimite expres, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii.
Or, încheierea de şedinţă prin care s-au luat măsura procesuală de respingere a cererii reclamanţilor de amânare a cauzei, prin care nu a fost „pregătită” dezlegarea pricinii, în termenii art. 268 C. proc. civ., reprezintă o încheiere premergătoare prin care nu a fost întrerupt cursul judecăţii.
Ca atare, împotriva unei asemenea încheieri nu se poate promova separat calea de atac a recursului, ci doar odată cu recursul împotriva hotărârii prin care instanţa se dezinvesteşte de soluţionarea cauzei.
Pe de altă parte, încheierea recurată în cauză a fost dată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile din acea fază procesuală sunt irevocabile, nefiind susceptibile de recurs, concluzie confirmată de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce nu prevede în categoriile de hotărâri posibil a fi recurate şi o hotărâre pronunţată chiar în recurs.
Această constatare este valabilă şi în privinţa încheierilor premergătoare date în recurs, cât timp legiuitorul nu a prevăzut un regim juridic al căilor de atac împotriva acestora, distinct de cel împotriva oricărei alte hotărâri pronunţate în acea fază procesuală.
Drept urmare, cât timp părţile nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei finale prin care Curtea de Apel va soluţiona recursul împotriva deciziei civile nr. 251 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Vâlcea, nu au la îndemână nici recursul împotriva încheierilor date de Curtea de Apel în cursul judecării acelui recurs.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii S.A. şi S.I. împotriva încheierii de şedinţă din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5923/2011. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 5926/2011. Civil → |
|---|
