ICCJ. Decizia nr. 5926/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5926/2011
Dosar nr. 485/32/2010
Şedinţa publică din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 265/C din 26 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosar nr. 293/103/2010, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru anul 2006 ca nefondată; s-a admis acţiunea completată formulată de reclamantul Sindicatul Liber R.A.I. C.E. Roman în numele şi pentru membrul său de sindicat C.C. - din cadrul C.E. Roman, în contradictoriu cu pârâtele SC E. C.F.R. SA şi Sucursala Regională E. Iaşi, fiind obligate pârâtele, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1.790 RON (suma brută) reprezentând ajutorul material aferent „zilei SC E. C.F.R. SA”, calculat la nivelul unui salariu de bază – clasa unu de salarizare –pentru anii 2006-2008, precum şi ajutorul material pentru sărbătorile de Paşte pentru anul 2009, sumă actualizată cu indicele de inflaţie corespunzător perioadei cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective.
Prin decizia civilă nr. 842 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale s-a admis recursul pârâtei SC E. C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei sus-menţionate, s-a dispus modificarea acesteia, cu consecinţa respingerii acţiunii vizând drepturile salariale pentru anul 2006 ca prescrisă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul Sindicatul Liber Centru E. Român din cadrul Sucursalei E. Iaşi, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătându-se că această ultimă decizie este potrivnică unor decizii pronunţate în cauze similare.
Prin decizia civilă nr. 1240 din 1 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat”.
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Bacău, în cadrul unor procese în care revizuentul nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate”, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuentul face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 842 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber Centru E. Roman din cadrul Sucursalei E. Iaşi împotriva deciziei nr. 842 din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5924/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5930/2011. Civil → |
|---|
