ICCJ. Decizia nr. 5944/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5944/2011
Dosar nr. 21961/302/2010
Şedinţa camerei de consiliu din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti la data de 7 decembrie 2010, reclamantul B.V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M.N., să se dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, încredinţarea provizorie a minorei B.I.A.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma divorţului intervenit între părţi la data de 10 septembrie 2010, minora rezultată din căsătorie a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei, reclamantul fiind obligat la plate unei pensii alimentare în cuantum de 125 RON lunar începând cu data de 5 februarie 2010 şi beneficiind de un program de vizitare corespunzător.
Reclamantul a mai arătat că imediat după pronunţarea divorţului pârâta a abandonat copilul la bunicii materni, plecând în Cipru, însă părinţii acesteia nu pot asigura nevoile copilului nici din punct de vedere material, nici din punct de vedere afectiv sau educativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1542 din 25 februarie 2011 Judecătoria Sector 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 581 alin. (2) rap. la art. 5 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, respectiv, instanţa de la domiciliul pârâtului.
Cum în speţă domiciliul pârâtei este în municipiul Constanţa, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 7709 din 15 aprilie 2011 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Constanţa a reţinut că, raportat la existenţa, între părţi, pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a Dosarului de fond nr. 21960/302/2010, atâta timp cât judecata în fond continuă în faţa acestei instanţe, nu este sarcina instanţei de judecată învestită cu judecarea ordonanţei preşedinţiale să anticipeze asupra unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială invocată în acel dosar, mai ales dacă nici una din părţi nu a invocat o asemenea excepţie.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ. „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului”.
Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială se face prin identificarea instanţei competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, iar nu la un alt obiect al unei cereri sau acţiuni pendinte între aceleaşi părţi, pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Or, această determinare se realizează conform dispoziţiilor legale independent de existenţa pe rolul unei anumite instanţe a litigiului vizând fondul dreptului, în care s-ar putea ori nu antama chestiunea competenţei teritoriale, astfel cum a reţinut Judecătoria Constanţa.
Aşadar este lipsită de relevanţă existenţa pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti a cererii formulate pe calea dreptului comun având ca obiect încredinţare minor, cât timp ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâta, care, aşa cum a rezultat din verificările efectuate de instanţă, locuieşte în Constanţa, lucru dovedit de referatul de anchetă socială din 16 februarie 2011 întocmit de Primăria municipiului Constanţa şi necontestat de părţi sau de către instanţele aflate în conflict negativ de competenţă.
Deşi în principiu competenţa teritorială reglementată de art. 5 C. proc. civ., are caracter relativ, aceste dispoziţii legale trebuie coroborate cu art. 19 din acelaşi cod, care statuează că părţile pot conveni, prin înscris sau declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ.
Aceasta înseamnă că numai în pricinile referitoare la bunuri şi numai dacă nu este vorba de cazurile prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ., competenţa teritorială este relativă, în celelalte situaţii aceasta fiind absolută.
În speţă, fiind vorba de o cerere referitoare la persoane, iar nu la bunuri, competenţa teritorială este absolută, concluzie desprinsă din interpretarea art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 19 din acelaşi cod, ultimul interpretat per a contrario.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5943/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5945/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
