ICCJ. Decizia nr. 6322/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6322/2011
Dosar nr. 10182/1/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. ( 1) C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă;
Prin decizia civilă nr. 255/A din 11 octombrie 2010, pronunţată în rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Galaţi — secţia civilă a admis apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei nr. 501 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Vrancea, a obligat Primăria comunei Răstoaca să emită dispoziţie motivată cu privire la clădirea morii demolate şi utilaje, iar pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să emită dispoziţie motivată cu privire la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul notificării. A respins acţiunea faţă de pârâtele SC P. SA Focşani, Prefectura Vrancea şi A.V.A.S. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a înlăturat dispoziţiile contrare ale sentinţei şi a menţinut dispoziţiile privind respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă doar obligaţia de a face, respectiv stabilirea entităţii competente să soluţioneze notificarea nr. 413/2001 adresată Prefecturii judeţului Vrancea şi transmisă spre soluţionare Primăriei Milcovul. Obiectul notificării îl constituie restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 464 mp, precizată ulterior prin contestaţie ca fiind de 263 mp, clădirea morii demolate şi utilaje. Moara a fost demolată încă din anul 1961, iar pe acelaşi amplasament în suprafaţă de 263 mp întreprinderea F.S. a edificat o moară nouă. Reţinând această situaţie de fapt, instanţa de apel a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage calitatea procesuală a Primăriei comunei Răstoaca în soluţionarea notificării cu privire la clădirea morii demolate.
În ceea ce priveşte utilajele morii, cum din precizările reclamantului rezultă că acestea au fost valorificate drept fier vechi la momentul demolării, competenţa de soluţionare pe acest petit din notificare aparţine tot Primăriei comunei Răstoaca, iar nu A.V.A.S.
Cu privire la teren, instanţa de apel a reţinut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 5800 mp, ce conţine şi terenul de 262 mp pe care era amplasată vechea moară. Reclamantul recunoaşte acest lucru, dar nemulţumirile sale vizează încălcarea dreptului de proprietate recunoscut prin titlu de către S.S. şi S.A. După demolarea morii în anul 1961, întreprinderea F.S. a edificat pe terenul preluat de la autorii reclamantului o moară nouă, iar succesoarea în drepturi a acestei întreprinderi, SC P. SA Focşani a înstrăinat construcţia şi terenul cu privire la care dobândise atestarea dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991 prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 1993. Cumpărătorii O.V. şi O.E., la rândul lor, au înstrăinat construcţia şi terenul aferent în suprafaţă de 429 mp către S.S. şi A.S. Constatând că situaţia atipică a terenului nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 29 alin. (1), nici în cele ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care îndreptăţesc pe reclamant să cheme în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, în situaţia în care unitatea deţinătoare nu poate fi identificată.
Împotriva acesteia decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul F.A., cât şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.
Reclamantul F.A. critică decizia instanţei de apel, arătând că nu au fost analizate în totalitate faptele specificate în documentele anexate la dosar, că în mod greşit s-a respins cererea sa de conexare a dosarelor nr. 1451/2008, 6417/1990, 912/2003, aflate în arhiva Judecătoriei Focşani, dosare ce au ca obiect judecarea aceleiaşi cereri de retrocedare şi în care se regăsesc declaraţii de martori, documente de proprietate autentice, expertize şi evaluări. De asemenea, înţelege să conteste starea de fapt reţinută de instanţa de apel cu privire la faptul că întreprinderea F.S. ar fi construit o moară nouă în locul celei demolate, deoarece această moară nouă ar fi fost construită din bani publici. O altă critică se referă la faptul că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit cine va fi obligat la punerea sa în posesie asupra terenului în suprafaţă de 263 mp, pe vechiul amplasament, teren ce se află în proprietatea sa încă din anul 1930 şi care i-a fost retrocedat prin Legea nr. 18/1991. Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea a solicitat schimbarea hotărârii instanţei de apel în sensul obligării Primăriei comunei Răstoaca la emiterea dispoziţiei motivate privind şi suprafaţa de teren ce face obiectul notificării, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că soluţionarea notificărilor în procedura Legii nr. 10/2001 nu este în competenţa Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, ci se face de alte organe ale statului, stabilite în funcţie de situaţia concretă. În mod eronat a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba despre un teren pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, potrivit propriilor sale susţineri. Or, de reconstituirea acestui drept de proprietate s-au ocupat comisiile locale şi judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991. Terenul fiind în raza administrativă a Primăriei comunei Răstoaca, aceasta are competenţa de a soluţiona notificarea şi sub acest aspect.
Analizând recursurile, în limitele criticilor formulate, înalta Curte constată următoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul F.A., pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (3) prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancţiunea nulităţii recursului.
În speţă, criticile dezvoltate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de lege.
Prima critică, referitoare la respingerea cererii de conexare a unor dosare, nu se poate constitui în vreuna din criticile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reprezentând, eventual, un motiv de netemeinicie al deciziei atacate. Or, în condiţiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, o asemenea critică nu poate fi analizată de instanţa de recurs.
Nici argumentul referitor la faptul că noua moară, construită pe locul morii demolate, ar fi fost realizată din bani publici, nu poate fi încadrat în textul de lege amintit, după cum nu are nicio relevanţă faţă de obiectul dosarului.
În aceeaşi modalitate, cel de-al treilea motiv de recurs este neîncadrabil în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi excede cadrului procesual stabilit, în sensul că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă doar obligaţia de a face, respectiv stabilirea entităţii competente să soluţioneze notificarea nr. 413/2001 adresată Prefecturii judeţului Vrancea.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic şi nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunţate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea adresată Prefecturii judeţului Vrancea la 12 iulie 2001, reclamantul F.A. a solicitat „restituirea prin măsuri reparatorii în bani sau echivalent cu titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare a valorii imobilului, utilajelor rămase din fosta moară, precum şi a terenului de 464 mp, preluate abuziv" (fila 52 dosar fond).
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Vrancea, acesta precizează că pentru suprafaţa de 263 mp curţi - construcţii, teren pe care era amplasată vechea moară, a fost pus în posesie în anul 1991 şi a primit titlu de proprietate pentru o suprafaţă de 900 mp teren, ce cuprinde şi această suprafaţă de 263 mp (fila 3 alin. (1) dosar fond). Susţinerea este probată de titlul de proprietate emis în aprilie 1998 de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor Vrancea (fila 22 dosar fond).
Aşadar, probele administrate în cauze şi propriile susţineri ale reclamantului sunt în sensul că asupra terenului în suprafaţă de 263 mp dreptul acestuia este consfinţit printr-un titlu, emis în procedura specială a Legii nr. 18/1991.
O asemenea stare de fapt împiedică valorificarea pretinsului drept de despăgubire în cadrul Legii nr. 10/2001, ca lege specială de reparaţie, deoarece aceasta ar echivala cu obţinerea de către reclamant a unei a doua măsuri reparatorii pentru acelaşi bun.
Împrejurarea că reclamantul - proprietar al terenului în temeiul unui titlu definitiv de proprietate, care nu a fost anulat de nicio instanţă, nu se află în posesia bunului şi că, în legătură cu acesta s-au încheiat acte de dispoziţie de către terţi, poate fi rezolvată, eventual, printr-o introducerea unei acţiuni reale.
Pentru aceste considerente, apreciind că o cerere de acordare a măsurilor reparatorii cu privire la acest teren nu mai poate fi soluţionată în procedura Legii nr. 10/2001, înalta Curte va admite recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, urmând a înlătura dispoziţia instanţei de apel de obligarea acestui pârât la emiterea unei dispoziţii motivate cu privire la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul F.A. împotriva deciziei nr. 255/A din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi - secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea la emiterea dispoziţiei cu privire la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul notificării.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6334/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6318/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
