ICCJ. Decizia nr. 6341/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6341/2011
Dosar nr. 6856/2/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin decizia nr. 1031R din 6 iulie 2010 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.T.Ş. împotriva deciziei civile nr. 642/A din 18 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IlI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar.
Împotriva acestei decizii a formulat revizuire şi contestaţie în anulare A.T.Ş. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinându-se că deşi s-a invocat existenţa sentinţei civile nr. 5068 din 14 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, instanţa de recurs a omis a analiza faptul că prin această sentinţă s-a constatat prelungirea de drept a contractului de închiriere în baza O.U.G. nr. 8/2004. În această situaţie, instanţa de recurs nu mai putea constata nulitatea contractului de închiriere, pentru cauze existente la momentul încheierii contractului, întrucât, într-o astfel de ipoteză, ne aflăm în prezenţa a două hotărâri judecătoreşti ireconciliabile, între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect - desfiinţarea contractului de închiriere.
Prin decizia civilă nr. 1094R din 10 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) coroborate cu dispoziţiile, art. 322 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte constată cererea inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce succed:
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-9.
În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. Evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa de recurs reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
Or, prin decizia nr. 1031/R din 6 iulie 2010 recursul a fost respins ca nefondat, condiţia expresă a evocării fondului conţinută de art. 322 C. proc. civ. nefiind îndeplinită.
În acelaşi timp, înalta Curte observă că revizuentul a promovat o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum fi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere . . (7) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Textul impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, pronunţarea acestor hotărâri în aceeaşi pricină, însă în dosare diferite, precum şi condiţia ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Analizând hotărârile pretins contradictorii, înalta Curte observă că dacă în litigiul soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1031/R/2010 obiectul cererii l-a constituit constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 874 din 7 iunie 2000 a Primarului General al municipiului Bucureşti şi a contractului de închiriere nr. 1876 din 8 iunie 2000, în litigiul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5068/2006 s-a solicitat să se constate încetarea contractului de închiriere, cu consecinţa evacuării pârâtului.
Or, în aceste condiţii, se constată lipsa identităţii de obiect a celor două cereri în care s-au pronunţat hotărârile supuse revizuirii. Nu se poate susţine că obiectul comun al acestor două cereri l-ar constitui desfiinţarea contractului de închiriere. Nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unor condiţii de valabilitate, cauzele de nulitate existând încă din momentului încheierii acestui act. În cererea de constatare a încetării contractului, reclamantul a tins la dovedirea neuzului, instanţa nefiind investită cu cercetarea îndeplinirii condiţiilor de valabilitate la încheierea contractului. Aşadar, instanţele au avut de analizat împrejurări diferite, întemeiate pe dispoziţii legale diferite, ceea ce conduce la lipsa identităţii de obiect.
Nici condiţia ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, nu este îndeplinită.
Astfel, în considerentele deciziei nr. 1031/R/2010 curtea de apel reţine că prin sentinţa civilă nr. 5068/2006 a Judecătoriei Sectorului 2, în mod evident, instanţa nu a tranşat legalitatea contractului de închiriere din perspectiva cauzelor de nulitate invocate în cauza pendinte, astfel încât nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 1200 pct. 4 şi 1201 C. civ., neexistând identitate de obiect.
Aşadar, nu numai că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost invocată, dar instanţa s-a şi pronunţat asupra acestei probleme, lămurind lipsa identităţii de obiect ca element al puterii lucrului judecat.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de A.T.Ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.T.Ş. împotriva deciziei nr. 1031R din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6337/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6327/2011. Civil → |
|---|
