ICCJ. Decizia nr. 6648/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6648/2011
Dosar nr.10412/1/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 662 din 28 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de către reclamantele L.A. şi P.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia şi, totodată, a fost respinsă acţiunea aceloraşi reclamante în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,admiţându-se, în prealabil, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, s-a arătat că reclamantele au calitatea de judecători în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, iar, în prezenta cauză, au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidenţialitate în baza art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 care priveşte creşterile salariale ce se vor acorda personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special.
În versiunea iniţială, art. 3 alin. (1) din OG nr. 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidenţialităţii, în funcţie de certificatul sau avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din M.A.N. beneficiază de spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
Prin Legea nr. 444/2006, acest articol s-a completat în sensul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
După cum rezultă din Hotărârea nr. 232/2007, depusă la dosar de către Ministerul Justiţiei, magistraţii nu beneficiază de sporul de confidenţialitate, deşi gestionează informaţii clasificate. De asemenea, acordarea sporului de confidenţialitate nu figurează printre drepturile stabilite clar de Legea nr. 303/2004, deşi magistraţilor le revine obligaţia de a păstra secretul profesional.
Mai mult, întrucât atribuţiile de serviciu ale personalului din sistemul autorităţii judecătoreşti au un conţinut diferit de cel al altor categorii profesionale, tribunalul a conchis în sensul că nu există o situaţie comparabilă între categorii profesionale distincte: magistraţi, funcţionari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari, etc.
Recursul declarat de către reclamante împotriva sentinţei menţionate a fost constatat ca fiind perimat prin Decizia nr. 1235 din 28 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în aplicarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că, în mod greşit, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ. pentru operarea perimării, deoarece cauza trebuia repusă pe rol din oficiu, dat fiind că suspendarea judecăţii a fost dispusă din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 30 septembrie 2011, cauza a fost reţinută spre soluţionare pe aspectul inadmisibilităţii recursului.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile, fără ca norma să permită vreo excepţie de la această regulă, în raport de soluţia concretă adoptată.
Chiar dacă, în conformitate cu dispoziţiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, atare situaţie nu poate fi interpretată ca o derogare de la regula potrivit căreia nu este permis recursul la recurs.
Această concluzie se bazează pe interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale cu norma anterior citată şi pe voinţa legiuitorului ca orice hotărâre dată în recurs să nu fie, la rându-i, susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
În cauză, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, neavând relevanţă, pentru motivele arătate, că soluţia nu a vizat însuşi recursul, ci incidentul procedural al perimării.
Ca atare, Decizia asupra perimării, dată în recurs, nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, concluzie confirmată de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce nu prevede în categoriile de hotărâri posibil a fi recurate şi o hotărâre pronunţată chiar în recurs.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele L.A. şi P.A. împotriva Deciziei civile nr. 1235 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6680/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6647/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
