ICCJ. Decizia nr. 6644/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6644/2011
Dosar nr.44718/3/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 11 noiembrie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamantul S.N. a solicitat instanţei să se constate că măsura administrativă luată de regimul comunist de exmatriculare din Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Mecanică, în anul 1960, a avut caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.
La data de 11 decembrie 2009, reclamantul şi-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să se judece cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar la data de 6 ianuarie 2010 a arătat că solicită daune în cuantum de 30.000 euro.
Prin Sentinţa civilă nr. 379 din 12 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a fost admisă în parte cererea reclamantului, a fost constatat caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a reclamantului în anul 1960 din Institutul Politehnic Bucureşti şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 şi 5 din Legea nr. 221/2009, arătând că la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999 cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, faţă de faptul că reclamantul a fost exmatriculat din facultate pentru motivul că tatăl său a fost chiabur, primar liberar şi cârciumar s-a constatat că măsura luată are caracter politic. Cu privire la daunele solicitate s-a arătat că acestea vor fi acordate în raport de principiul echităţii şi ţinând cont de faptul că reclamantul a beneficiat şi beneficiază de o categorie importantă de drepturi, cu aceeaşi finalitate de reparare a prejudiciului moral suferit, s-a apreciat că că suma de 5 000 euro în echivalent în RON este suficientă.
Prin Decizia nr. 621 A din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au admis apelurile formulate de ambele părţi, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul reclamantului următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a invocat pe de o parte faptul că împotriva sa a fost adoptată măsura administrativă a exmatriculării din Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea Mecanica, măsură în raport de care a solicitat să se constate că are caracter politic, iar, pe de altă parte, că părinţii săi au deţinut mai multe construcţii - case de locuit şi restaurant, situate în centrul Comunei Amara, construcţii care au fost preluate abuziv în timpul regimului comunist, iar în anul 1972 au fost demolate.
Astfel învestită, prima instanţă, deşi aparent s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei acţiunii, nu a procedat la o examinare concretă şi obiectivă a tuturor temeiurilor de fapt invocate de reclamant în susţinerea acţiunii şi nici nu a procedat la analiza incidenţei prevederilor Legii nr. 221/2009, sub aspectul tuturor acestor împrejurări de fapt.
În acest sens s-a constatat, că instanţa de fond s-a limitat în analiza cererii de chemare în judecată, exclusiv, la verificarea în cauză a temeiniciei susţinerilor reclamantului vizând luarea împotriva sa a măsurii administrative a exmatriculării şi a caracterului politic al acestei măsuri, prin raportare la prevederile art. 2 şi 5 din Legea nr. 221/2009 şi la analiza temeiniciei pretenţiilor reclamantului vizând daunele morale, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, ca efect al acestei măsuri, fără că această analiză să vizeze şi pretenţiile deduse judecăţii întemeiate pe măsurile de preluare şi de demolare a bunurilor imobile aparţinând autorilor reclamantului.
În raport de dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului s-a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi în raport de prevederile art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
Cu privire la apelul pârâtului, care a vizat cuantumul despăgubirilor acordate, s-a reţinut, în raport de constatările anterioare, că se impune soluţionarea unitară a cauzei.
Împotriva deciziei pronunţate în apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la apelul reclamantului, recurentul a arătat că în mod greşit a fost admis apelul acestuia, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în limitele de sesizare, în raport de dispoziţiile art. 261 C. proc. civ, şi că în raport de faptul că temeiul de drept al acţiunii, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) teza a întâi din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituţional, acţiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la admiterea apelului formulat de pârât, a arătat că hotărârea este ambiguă şi lapidară în ceea ce priveşte criticile sale.
Arată că suma de 5.000 euro ce a fost acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri morale este exagerat de mare, instanţa de apel nerespectând principiului echităţii şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Prin acţiunea introdusă la data de 11 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat instanţei să constate caracterul politic al măsurii administrative de exmatriculare a sa din facultate, în anul 1960, iar la 6 ianuarie 2010 şi-a precizat pretenţiile, arătând că în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2009 înţelege să solicite pentru suferinţele îndurate din anul 1960 până în anul 1989 suma de 30.000 euro.
Constatând caracterul politic al acestei exmatriculări, instanţa de fond a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de a plăti reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin Decizia recurată s-a casat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare, reţinând în mod greşit că, în raport de prevederile art. 261. C. proc. civ., instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la toate pretenţiile deduse judecăţii, respectiv asupra bunurilor imobile preluate şi demolate ce au aparţinut autorului reclamantului.
Or, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, în cazul în care constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.
Ipoteza avută în vedere de legiuitor vizează două situaţii stricte şi prevăzute limitativ, prima dintre ele făcând posibilă desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă prima instanţă, soluţionând cauza, nu a intrat în cercetarea fondului, pentru ca părţile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicţie.
Ipotezele prevăzute de textul legal enunţat nu se regăsesc în speţă, deoarece tribunalul a analizat fondul cauzei, pronunţându-se în limita în care a fost învestit, celelalte aspecte fiind invocate ca motivare a cererii sale adresate instanţei.
Aşadar, în cauza de faţă nu sunt aplicabile prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu se regăseşte niciuna din cele două situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care instanţa de apel urmează să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe, ca urmare a desfiinţării hotărârii atacate.
Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. proc. civ., se va admite recursul şi cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 621 A din 04 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6646/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6538/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
