ICCJ. Decizia nr. 6645/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6645/2011
Dosar nr.8075/101/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Prin Decizia civilă nr. 305 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de reclamantul L.I. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva Sentinţei civile nr. 248 din 25 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, dispunând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la 12 noiembrie 2009, reclamantul L.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând să se constate că tatălui său L.V., decedat în anul 1968, i-au fost aplicate măsuri administrative în perioada 1946 - 1951 pentru fapte şi acţiuni politice antidemocratice. La data de 26 noiembrie 2009 reclamantul a precizat acţiunea în sensul completării acesteia, solicitând şi despăgubiri de 58.000 RON pentru tatăl său şi 10.000 RON pentru sine cu titlul de daune morale.
Tribunalul Mehedinţi prin Sentinţa civilă nr. 248 din 25 mai 2010 a admis în parte acţiunea, aşa cum a fost precizată. A constatat caracterul politic al măsurii administrative a îndepărtării din serviciu a numitului L.V. în baza dispoziţiilor Legii nr. 217/1945 pentru purificarea Administraţiei Publice. A respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul nu se încadrează în niciuna din cele trei categorii de măsuri reparatorii prevăzute în mod expres de art. 5 din Legea nr. 221/2009, nefăcându-se dovada că reclamantul sau părinţii săi ar fi suferit o condamnare.
Ulterior pronunţării sentinţei civile apelate, Legea nr. 221/2009 a fost modificată prin OUG nr. 62/2010, iar prin art. II din ordonanţă, s-a prevăzut că dispoziţiile sale se aplică şi proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. În aceste condiţii, modul de soluţionare al cererilor şi al apărărilor formulate de părţi se analizează în raport de dispoziţiile legale modificate.
Prin art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 221/2010 s-a recunoscut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al doilea inclusiv, de a solicita obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, şi la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.
Prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2010 au fost modificate prin art. I din OUG nr. 62/2010 în sensul că s-a recunoscut expres dreptul la acordarea daunelor morale, într-un anumit cuantum, şi pentru persoana care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
În condiţiile în care de modificarea legii beneficiază şi reclamantul, în privinţa pretenţiilor ce derivă din măsura administrativă ce a fost aplicată tatălui acestuia, sentinţa pronunţată de tribunal este nelegală.
În raport de cele expuse, constatând că tribunalul nu a analizat fondul cauzei în privinţa cererilor formulate de reclamant, fiind incidente prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-au admis apelurile, dispunându-se în sensul arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, criticând-o pentru următoarele motive:
Tribunalul Mehedinţi a analizat şi pe fond cauza dedusă judecăţii, respingând acţiunea ca neîntemeiată, ceea ce înseamnă că în mod greşit instanţa de apel a motivat hotărârea pe dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
Cum calea de atac a apelului este devolutivă, instanţa de apel avea obligaţia ca în cazul desfiinţării instanţei de fond să reţină spre rejudecare prezenta cauză.
Analizând Decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Capătul de cerere în despăgubiri nu a fost judecat de prima instanţă, ceea ce înseamnă o necercetare pe fondul pretenţiei dedusă judecăţii, iar argumentele de drept pentru care instanţa de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare nu au fost contestate de către recurent.
În aceste condiţii, erau pe deplin incidente dispoziţiile procedurale care justifică trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, respectiv cele cuprinse în art. 297 alin. (1) C. proc. civ., măsura procedurală neputând fi înlăturată de caracterul devolutiv al judecăţii în apel.
Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor procedurale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva Deciziei civile nr. 305 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6647/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 6646/2011. Civil → |
|---|
