ICCJ. Decizia nr. 6680/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6680/2011
Dosar nr.47650/3/2009
Şedinţa publică din 3 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 73 din 26 ianuarie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, şi pe cale de consecinţă, pârâtul a fost obligat să plătească suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, autorul reclamantei a fost privat de libertate o perioadă de aproximativ 3 ani şi că, înainte de a fi privat de libertate, acesta a fost monitorizat de agenţii de securitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă - prin Decizia civilă nr. 638 din 8 noiembrie 2010, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 23 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu reclamanta G.G. şi pe cale de consecinţă: pârâtul a fost obligat la 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, autorul Ţ.V. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi 5 ani interdicţie corecţională pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - deoarece:
- Instanţa de apel în mod greşit a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, către reclamantă la suma de 30.000 euro cu titlu de daune, deoarece prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de constituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1), teza 1 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituţionale prevederile art. I pct. 1 şi art. II din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
- Autorul Ţ.V., tatăl reclamantei, a fost membru al unei organizaţii legionare (şef de cuib) şi prin urmare trebuia să se respingă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
- Dreptul la repararea unui prejudiciu moral este un drept de natură exclusiv personală ce nu se poate transmite prin moştenire, moştenitorii putând doar continua acţiunea introdusă de autorul lor.
- Suma de 30.000 euro cu titlu de daune, acordată reclamantei este exagerat de mare.
Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este nefondat pentru cele ce preced.
Hotărârea recurată a fost dată sub imperiul conţinutului art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 62/2010.
După pronunţarea acesteia a fost dată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010 prin care dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, au fost declarate neconstituţionale.
Cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în controlul de neconstituţionalitate a posteriori, art. 147 alin. (4) din Constituţie arată că la data publicării lor în M. Of. al României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, deciziile Curţii Constituţionale nu abrogă şi nici nu modifică prevederile legale ci împiedică procedura de efecte de către dispoziţiile declarate neconstituţionale până la intervenţia legiuitorului.
Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerinţă, sancţiunea declarării neconstituţionale a sancţiunii declarării neconstituţionale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.
În speţă, încetarea efectelor juridice a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din teza I din Legea nr. 221/2009, înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ţine cont de o dispoziţie declarată neconstituţională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenit reclamantei, sunt avute în vedere criteriile doctrinare şi jurisprudenţa în materie.
Autorul Ţ.V. a fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la 8 ani închisoare corecţională şi 5 ani interdicţie corecţională pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale. De asemenea, autorului i-a fost confiscată toată averea. Acesta a fost arestat la data de 21 octombrie 1959 şi a fost pus în libertate la data de 4 octombrie 1962 conform Decretului de graţiere nr. 722/1962.
Susţinerea recurentului în sensul că reclamanta (fiica autorului) nu poate beneficia de daune morale în condiţiile art. 5 alin. (1), deoarece autorul a făcut parte dintr-o organizaţie legionară, fiind şeful unui cuib de legionari, nu poate fi primită deoarece nu se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentului potrivit căreia suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale către reclamantă, este exagerat de mare, pentru următoarele considerente:
Prejudiciul moral nu se poate rezuma la determinarea „preţului" suferinţei psihice, care nu poate fi cuantificată, ci presupune aprecierea tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului, precum şi ale implicaţiei acestuia pe planul vieţii personale, sociale şi/sau profesionale ale persoanei care invocă existenţa prejudiciului.
Daunele morale, ca echivalent al prejudiciului moral, constituie o componentă a pagubei invocate de către cel condamnat pentru vătămarea intereselor personale nepatrimoniale cum ar fi libertatea de mişcare şi de exprimare, onoare, reputaţia, imaginea în societate şi în familie a persoanei respective.
Prin privarea de libertate, ca urmare a stării de detenţie, drepturile şi libertăţile fundamentale ale autorului reclamantei au suferit o atingere serioasă, iar traumele psihice şi suferinţele fizice provocate trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri de vreme ce acesta a avut de suportat, atât în perioada detenţiei, cât şi ulterior, o serie de consecinţe pentru că a fost izolat de colectivitate şi de familie, a suportat un regim de detenţie, iar după liberarea din penitenciar a încercat să se angajeze însă nu a reuşit.
Autorul reclamantei - decedat la data de 11 februarie 1976, a suferit pe plan fizic şi psihic, iar suferinţele sale trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale acordate reclamantei în calitate de fiică a autorului, este îndestulătoare.
Cuantificării prejudiciului moral, în speţă, i s-a dat o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real suferit de cel în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 reclamanta este îndreptăţită să primească daunele morale în cuantum de 30.000 euro, întrucât este fiica autorului Ţ.V.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei nr. 638A din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6672/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6648/2011. Civil → |
|---|
