ICCJ. Decizia nr. 6690/2011. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6690/2011
Dosar nr.9241/1/2010
Şedinţa publică din 3 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 11 noiembrie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, G.M. şi V.F. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Râmnicu Vâlcea şi Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, retractarea Deciziei nr. 3383 din 1 iunie 2010 a acestei instanţe.
În motivarea cererii s-a arătat că, soluţionând recursul prin Decizia a cărei anulare s-a solicitat, instanţa a reţinut din eroare că terenul ar face parte din Parcul Mircea cel Bătrân, eroarea constând în faptul că nu a observat rectificarea procesului-verbal de cercetare locală, conform căreia s-a menţionat că terenul nu se află în parc, ci pe terasa (scuarul) Mircea cel Bătrân.
Eroarea materială este evidentă în sensul art. 318 C. proc. civ., întrucât procesul-verbal de cercetare locală la care face referire instanţa de recurs este din 2002, proba fiind administrată în dosarul de revendicare.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa nu a observat nici celelalte probe administrate în dosar, din care rezultă cu claritate că terenul nu face parte din Parcul Mircea cel Bătrân, făcându-se referire în acest sens, la dispoziţia primarului, la sentinţa şi Decizia pronunţate în dosarul de revendicare.
S-a arătat că şi în motivele de recurs ale Municipiului Rm. Vâlcea s-a făcut precizarea că terenul „ce face obiectul prezentei cauze are afectaţiune publică şi face parte integrantă din Terasa Mircea cel Bătrân" şi că tot dintr-o eroare materială, s-a constatat că expertiza efectuată nu a precizat ce afectaţiune are terenul. Dacă s-ar fi observat prima expertiză făcută în dosarul de revendicare, s-ar fi constatat că terenul este inclus, potrivit actelor primăriei, în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului, având denumirea Terasa Mircea cel Bătrân.
Ca atare, s-a susţinut că în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., pe temeiul cărora trebuie admisă contestaţia, anulată hotărârea şi rejudecat recursul, impunându-se soluţia de respingere a acestuia.
Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Fundamentul juridic al contestaţiei în anulare promovate a fost reprezentat de dispoz. art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., contestatoarea pretinzând că a fost săvârşită o eroare materială în soluţionarea cauzei.
În sensul dispoziţiilor procedurale anterior menţionate, reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retractarea hotărârii, greşeala involuntară, de ordin formal, procedural care a influenţat, de o manieră determinantă, pronunţarea soluţiei.
Contestatoarea pretinde că o asemenea eroare ar fi fost săvârşită de instanţa de recurs atunci când, apreciind asupra naturii juridice a terenului şi concluzionând în sensul imposibilităţii restituirii în natură, a făcut trimitere la un proces-verbal de cercetare locală din 10 iunie 2002, fără să observe că acesta fusese rectificat prin Încheierea din 4 iulie 2002.
Deşi susţinerea este confirmată de actele dosarului, în acelaşi timp, se constată că prin încheierea de şedinţă la care s-a făcut referire, nu s-a rectificat procesul-verbal decât în sensul că terenul în litigiu este situat într-un scuar sau terasă, nu în parcul Mircea cel Bătrân. Au rămas însă nemodificate menţiunile potrivit cărora „pe teren sunt plantaţi pomi, este înconjurat cu bordură din beton şi pe întreg terenul revendicat sunt spaţii verzi", menţiuni confirmate şi prin raportul de expertiză întocmit ulterior.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că eroarea instanţei constând în trimiterea la un proces-verbal de cercetare locală rectificat ulterior, ar fi fost determinantă în adoptarea soluţiei, întrucât natura juridică a imobilului este cea reţinută de instanţă, atrăgând incidenţa art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum s-a constatat oricum în cauză.
Săvârşirea unei erori materiale grave care să conducă la admiterea contestaţiei în anulare presupune, astfel cum s-a menţionat deja, ca dezlegarea dată pricinii să se fi fundamentat pe respectiva greşeală.
Dacă însă instanţa ar fi trebuit să dea aceeaşi soluţie, deşi s-a săvârşit o eroare materială, aceasta este irelevantă, astfel încât nu este incidentă dispoziţia art. 318 C. proc. civ., care condiţionează admisibilitatea contestaţiei în anulare de faptul ca soluţia instanţei să fie rezultatul acelei greşeli materiale.
În privinţa celorlalte pretinse erori materiale, contestatoarea susţine în realitate, critici de netemeinicie şi de nelegalitate împotriva deciziei instanţei de recurs.
În acest sens, se face referire la cele două rapoarte de expertiză întocmite în dosarul de revendicare, la dispoziţia primarului, precum şi la hotărârile judecătoreşti care au statuat asupra acţiunii în revendicare.
Or, contestaţia în anulare nu deschide calea unei noi evaluări a probatoriului - care prin coroborare, aşa cum pretinde contestatoarea, ar fi trebuit să conducă la o altă statuare asupra naturii juridice a terenului şi la incidenţa altor texte legale.
În realitate, se tinde la o cenzură a deciziei din recurs în afara cadrului normativ, urmărindu-se astfel, punerea în discuţie a statuărilor jurisdicţionale irevocabile şi astfel, la nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
Văzând că în cauză nu se poate reţine săvârşirea de către instanţa de recurs a unei erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia în anulare promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii G.M. şi V.F. împotriva Deciziei nr. 3383 din 1 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AS
← ICCJ. Decizia nr. 6689/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6686/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|