ICCJ. Decizia nr. 7653/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7653/2011
Dosar nr.13971/63/2009
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 187 din 30 aprilie 2010 Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantului A.A.Ş. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reţinându-se următoarele considerente:
Din Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, pronunţată de Curtea Bucureşti, secţia a IV-a penală, a rezultat că tatăl reclamantului, A.G., fost comandant al Regimentului Infanterie Craiova, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 341/1950 al Parchetului Curţii Bucureşti, alături de alţi ofiţeri, pentru faptele prevăzute de art. 1 lit. a) din Decretul nr. 207/1948; faptele pentru care ofiţerii respectivi au fost trimişi în judecată au constat în exterminarea a 32 partizani sovietici, după trecerea Donului, din ordinul primilor doi ofiţeri trimişi în judecată (printre care şi A.G.), precum şi în executarea a opt partizani, din ordinul altui ofiţer trimis în judecată.
Prin Decizia penală menţionată, s-a dispus achitarea colonelului A.G. pentru faptele de crime de război de care a fost acuzat, precum şi punerea sa în libertate, din considerentele deciziei reieşind că instanţa a analizat probele administrate în cauză şi că a înlăturat declaraţiile contradictorii ale martorilor, constatând că în sarcina inculpatului nu se poate reţine nicio vină.
De asemenea, din Adresa din 30 iunie 1992 a Ministerului Justiţiei, Direcţia Instanţelor Militare, a rezultat că A.G. a fost arestat la data de 19 septembrie 1950, în baza mandatului nr. 2249, emis de Parchetului Curţii Bucureşti, la data de 19 septembrie 1950, pentru crimă contra umanităţii, prevăzută şi pedepsită de art. 1 lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 207/1948, pentru aceea că prin activitatea sa a determinat executarea unui număr de partizani sovietici capturaţi în urma unei operaţii de curăţire a terenului; prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a penală, a fost achitat, iar conform Adresei din 21 iulie 1952 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a penală, a fost pus în libertate din Penitenciarul Jilava.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie".
Aşadar, reţine instanţa de fond, legiuitorul a exclus în mod expres de la incidenţa normelor legale vizate situaţia persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii.
Faptul că autorul reclamantului a fost implicat într-o procedură judiciară penală, fiind acuzat de săvârşirea unor crime de război şi fiind apoi achitat prin hotărârea instanţei de judecată, nu îl îndreptăţeşte pe reclamant să beneficieze de prevederile Legii nr. 221/2009, întrucât aceasta nu echivalează cu o condamnare cu caracter politic în sensul art. 1 din lege, iar în cadrul procesului penal respectiv autorul A.G. şi-a putut susţine şi proba nevinovăţia.
Prin urmare, situaţia dedusă judecăţii în ceea ce-l priveşte pe tatăl reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 221/2009, iar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi autori, nu s-a făcut dovada că aceştia au făcut obiectul unor măsuri abuzive conform aceloraşi prevederi legale; de altfel, unul dintre autori a decedat în 1931, aşa cum susţine reclamantul, astfel încât nu avea cum să fie supus unor măsuri abuzive în perioada de referinţă a legii.
Nici în ceea ce-l priveşte pe reclamant nu s-a făcut dovada unor măsuri administrative abuzive luate împotriva sa, acesta făcând doar susţineri cu caracter generic privind persecuţiile la care a fost supus în perioada regimului totalitar.
Împrejurarea invocată de reclamant privind confiscarea unor bunuri ce au aparţinut autorilor săi, nu este de natură a atrage în mod automat incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 221/2009, întrucât pentru remedierea situaţiilor create prin preluarea abuzivă a unor au existat alte mijloace legale şi alte acte normative cu caracter reparatoriu, domeniul de reglementare al Legii nr. 221/2009, fiind reprezentat de condamnările cu caracter politic şi de măsurile administrative asimilate acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.A.Ş., iar prin Decizia nr. 399 din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul de reglementare a dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 cuprinde condamnările cu caracter politic, aşa cum sunt definite în art. 1 din lege şi măsurile administrative cu caracter politic, enumerate în art. 3 din lege.
În situaţia în care există condamnări pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 şi alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, persoanele care au făcut obiectul acestora pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnărilor sau măsurilor administrative respective.
Măsurile reparatorii care fac obiectul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate numai persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic şi potrivit art. 4 al legii şi celor faţă de care, prin hotărâri judecătoreşti, s-a constatat că au fost condamnate politic sau au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic.
În consecinţă, pentru a fi îndreptăţit la acordarea despăgubirilor la care se referă art. 5, autorul reclamantului trebuie să fi fost condamnat în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, condamnare, care să aibă caracter politic sau faţă de acesta trebuie să se fi luat o măsură cu caracter politic.
În speţă, autorul reclamantului, respectiv, A.G., a fost cercetat penal şi arestat, în perioada 19 septembrie 1950 - 21 iulie 1952, pentru săvârşirea infracţiunii de crimă contra umanităţii, deoarece prin activitatea sa a determinat executarea unui număr de partizani sovietici capturaţi, conform art. 1 lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 207/1948. Prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952, pronunţată de Curtea Bucureşti, secţia a IV-a penală, A.G. a fost achitat, dispunându-se punerea sa în libertate.
Prin urmare, s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 221/2009, având în vedere că autorul reclamantului nu este o persoană condamnată politic prin hotărâre judecătorească, iar pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada că, faţă de autorul său, au fost luate alte măsuri administrative cu caracter politic.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii cu obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 1.470.000 euro şi 2.700.000 euro daune materiale.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine astfel că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii faţă de obiectul dedus judecăţii şi de faptul că a beneficiat şi de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.
În aceeaşi idee se susţine că situaţia de fapt şi condamnarea suferită de antecesorul său se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 221/2009, motiv pentru care atât daunele morale cât şi cele materiale solicitate sunt justificate cu atât mai mult cu cât prin sentinţa penală s-a dispus şi confiscarea bunurilor antecesorului său.
Reclamantul a mai susţinut că daunele morale solicitate vizau suferinţele antecesorului său cât şi ale sale în condiţiile în care a fost persecutat politic în perioada 1950 - 1956, a fost dat afară de la facultate şi a fost strămutat împreună cu mama şi sora sa.
Se mai învederează că instanţele au omis să se pronunţe asupra valorii bunurilor confiscate, asupra lipsei titlului valabil conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi că instanţele nu s-au pronunţat şi asupra solicitării sale de a se face demersuri la Arhivele Statului pentru dovedirea domiciliului obligatoriu stabilit tatălui său şi respectiv a evacuării lor forţate din Craiova.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor invocate respectiv art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945.
Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 1931, 194* - 1944, 196*, 197, 207 - 209, 2091 - 2096, 210 - 218, 2181, 219 - 222, 224, 225, 227, 2271, 228, 2281, 229, 230, 2311, 258 - 261, 267, 2687, 2688, 26812, 26814, 26829, 26830, art. 284 ultimul alin., art. 325 - 329, 349, 350 şi 5786 C. pen. din 1936, republicat în M. Of. nr. 48/2.02.1948 cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 221/2009 prevede că mai constituie condamnare cu caracter politic şi condamnarea pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârşirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, raportând dispoziţiile legale sus-evocate la situaţia de fapt conturată în cauză prin probele administrate, la faptul că antecesorul reclamantului a fost implicat într-o procedură judiciară penală fiind acuzat de săvârşirea unor crime de război împotriva păcii şi umanităţii (prevăzute de art. 1 lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 207/1948) fiind ulterior achitat prin Decizia penală nr. 3087 din 21 iulie 1952 a Curţii Bucureşti, secţia a IV-a penală, este de reţinut că acea condamnare a antecesorului reclamantului nu are caracter politic şi pe cale de consecinţă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 221/2009.
De altfel, atât instanţa de fond cât şi cea de apel a făcut o legală interpretare a stării de fapt şi de drept, reţinându-se că potrivit art. 7 din Legea nr. 221/2009 prevederile Legii nr. 221/2009 nu se aplică "persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii".
Din perspectiva celor expuse nu sunt fondate criticile recurentului cu atât mai mult cu cât nici în privinţa celorlalţi antecesori ai recurentului nu s-a făcut dovada existenţei unei măsuri abuzive, în condiţiile în care unul din autorii reclamantului (bunicii săi după mamă) au decedat în 1931 şi prin urmare nu aveau cum să fie supuşi unor măsuri abuzive în perioada de referinţă a Legii nr. 221/2009.
Cum, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.A.Ş. împotriva Deciziei nr. 399 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7654/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7651/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
