ICCJ. Decizia nr. 7656/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7656/2011
Dosar nr.1777/101/2010
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 504 din 28 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins acţiunea formulată de reclamantele N.R.P. şi B.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect plata daunelor morale în temeiul Legii nr. 221/2009.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, constând în copie carnet de muncă al defunctului B.D., copii de pe scrisori şi memorii, nu rezultă temeiul juridic al strămutării, iar reclamantele nu au dovedit nici faptul că tatăl lor a fost deţinut în beciurile miliţiei.
Din Adresa din 7 octombrie 1993 emisă de Ministerul Justiţiei - Direcţia Instanţelor Militare a rezultat că numitul B.D. a fost încadrat într-o colonie de muncă pentru 24 luni în baza Deciziei M.A.I. nr. 678 din 14 august 1952, pentru că a desfăşurat activitate legionară, fiind eliberat la data de 26 aprilie 1954; iar, la data de 2 iulie 1959, a fost arestat pentru aceeaşi faptă şi, conform Ordinului M.A.I. nr. 10052/1959, i s-a fixat loc de muncă obligatoriu pe timp de 36 luni, decedând la data de 15 iunie 1961.
Niciuna dintre măsuri nu face parte dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) sau art. 3 din Legea nr. 221/2009 şi nu constituie nici condamnare cu caracter politic, nici măsură administrativă cu caracter politic, iar reclamantele nu au cerut să se constate, de către instanţă, că aceste măsuri au avut caracter politic, prin urmare, nu sunt îndreptăţite la despăgubiri în temeiul acestei legi.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantele N.R.P. şi B.M. au formulat apel.
Prin Decizia civilă nr. 484 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat, cu următoarea motivare:
Sfera de aplicare a Legii nr. 221/2009 cuprinde condamnările cu caracter politic, aşa cum sunt definite în art. 1 din lege, şi măsurile administrative cu caracter politic, enumerate în art. 3. De asemenea, în situaţia în care există condamnări pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 şi alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, persoanele care au făcut obiectul acestora pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnărilor sau măsurilor administrative respective.
Măsurile reparatorii care fac obiectul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate numai persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic şi, potrivit art. 4 al legii, şi celor faţă de care, prin hotărâri judecătoreşti, s-a constatat că au fost condamnate politic sau au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic.
Aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, pentru a putea solicita despăgubirile la care se referă art. 5, autorul trebuie să fi fost condamnat în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, condamnare care să aibă caracter politic sau faţă de care să se fi luat o măsură cu caracter politic.
În speţă, autorul reclamantelor, respectiv B.I.D., a fost încadrat într-o colonie de muncă pentru 24 luni în baza Deciziei M.A.I. nr. 678 din 14 august 1952, pentru că a desfăşurat activitate legionară, deţinând funcţia de şef de sector, fiind eliberat la data de 26 aprilie 1954, iar la data de 02 iulie 1959 a fost arestat pentru aceeaşi faptă şi, conform Ordinului M.A.I. nr. 10052/1959, i s-a fixat loc de muncă obligatoriu pe timp de 36 luni.
Prin urmare, în speţa de faţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 221/2009, având în vedere că autorul reclamantelor nu este o persoană condamnată politic prin hotărâre judecătorească, iar, pe de altă parte, reclamantele nu au făcut dovada că, faţă de autorul lor, au fost luate alte măsuri administrative cu caracter politic.
Nu se pot acorda măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 221/2009, şi în raport de art. 7, care prevede expres că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii celor care au fost condamnaţi pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, categorie în care intră şi activitatea legionară. Autorul reclamantelor a fost arestat şi obligat la muncă forţată pentru activitate legionară, situaţie în care se constată că nu poate fi beneficiarul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele N.R.P. şi B.M., criticând-o pentru următoarele motive:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că măsurile aplicate lui B.D. au fost măsuri administrative cu caracter politic, conform art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 221/2009, respectiv măsuri luate potrivit Decretului nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretului nr. 89 din 17 februarie 1958 şi H.C.M. nr. 282 din 05 martie 1958.
Aceste acte normative sunt înscrise pe documentele care au stat la baza arestării şi punerii în executare a măsurilor administrative cu caracter politic aplicate lui B.D.
Decizia nr. 678/1952 a fost emisă în temeiul art. 3 din Decretul nr. 6/1950, în urma căreia B.D. a fost internat în colonii de muncă, decret care este menţionat în art. 3 lit. a) din Legea nr. 221/2009, iar Ordinul M.A.I. nr. 10052/1959 a fost emis în baza Decretului-lege nr. 89/1958, în conformitate cu H.C.M. nr. 282/1958, cele două acte normative fiind specificate în art. 3 lit. a) şi lit. b) din aceeaşi lege.
B.D. nu a fost judecat pentru activitate legionară şi nu a fost condamnat pentru o astfel de activitate, nu a beneficiat de un proces echitabil, dar, în mod abuziv, i s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic, şi anume internarea în colonii de muncă şi stabilirea de loc de muncă obligatoriu, măsuri care se regăsesc şi în Legea nr. 221/2009.
În fapt, B.D. a desfăşurat activitate anticomunistă şi s-a opus colectivizării agriculturii în comuna natală Brezniţa Ocol, iar activiştii de partid comunist din acele vremuri, în scopul de a-i determina pe săteni să facă cereri de înscriere în Gospodăria Agricolă Colectivă, l-au acuzat în mod fals că a desfăşurat activitate legionară în perioada 1940 - 1941; astfel, acesta a fost arestat abuziv în perioadele 1952 - 1954 şi 1959 - 1961, când a decedat la închisoarea Periprava.
Nu există niciun fel de documente (cerere de adeziune, proces-verbal de şedinţe, carnet de partid, chitanţe de plată cotizaţii) care să ateste că B.D. ar fi desfăşurat vreo activitate legionară.
Acest lucru este dovedit şi de faptul că, atunci când B.D. a fost eliberat din prima detenţie, la 26 aprilie 1954, a fost reîncadrat ca învăţător, şi i s-a redat şi funcţia de director la şcoala elementară din Şuşiţa, conform Adresei nr. X anexată.
În anul 1955, prin Decretul nr. 150/1955, i s-a conferit Ordinul „Steaua Republicii Populare Române" clasa a V-a, pentru faptele de arme săvârşite în războiul împotriva Germaniei fasciste.
Aceste fapte demonstrează că nu a desfăşurat nicio activitate legionară şi, în mod greşit, Curtea de Apel Craiova l-a încadrat la art. 7 din Legea nr. 221/2009.
Recurentele reclamante au solicitat admiterea recursului şi obligarea pârâtului la plata daunelor materiale în valoarea de 21.910 euro, reprezentând salariile nete cuvenite lui B.D. în perioadele cât a fost arestat pe nedrept şi neangajat abuziv în învăţământ, precum şi la plata daunelor morale în cuantum de un milion de euro pentru prejudiciul moral pe care l-au suferit autorul reclamantelor şi familia sa, ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic aplicate.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Analizând Decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel a reţinut în fapt, faţă de probele administrate, că autorul reclamantelor, B.I.D., a fost încadrat într-o colonie de muncă pentru 24 de luni, în baza Deciziei M.A.I. nr. 672 din 14 august 1952, pentru desfăşurarea activităţii legionare, fiind eliberat la 26 aprilie 1954, iar la 2 iulie 1959, a fost arestat pentru aceeaşi faptă, conform Ordinului M.A.I. nr. 10052/1959, fixându-i-se loc de muncă obligatoriu pe timp de 36 de luni.
Situaţia de fapt astfel reţinută de instanţa de apel nu mai poate fi schimbată în prezenta cale de atac, faţă de actuala structură a recursului, care nu mai permite reevaluarea celor reţinute în fapt de instanţele anterioare, în raport de probele administrate, ca urmare a abrogării motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
În consecinţă, Înalta Curte nu va examina criticile prin care recurentele tind la stabilirea unei noi situaţii de fapt în raport de probele administrate, şi anume acele susţineri prin care se arată că autorul lor nu a desfăşurat o activitate legionară, măsurile dispuse de autorităţile regimului politic trecut având, în opinia părţilor, un alt fundament decât cel reţinut de Curte.
Faptul că Decizia nr. 678/1952 M.A.I. şi respectiv, Ordinul M.A.I. nr. 10052/1959, în baza cărora autorul reclamantelor a desfăşurat muncă forţată în colonii de muncă, au fost emise în baza unor acte normative care sunt enumerate în art. 3 lit. a) şi b) din Legea nr. 221/2009 (Decretul nr. 6/1950, H.C.M. nr. 282/1958) nu atrage în mod automat incidenţa acestei legi.
Decretul nr. 6/1950 viza înfiinţarea unităţilor de muncă, iar H.C.M. nr. 282/1958 era edictată în acelaşi scop, în speţă, fiind determinant motivul pentru care autorul părţilor a desfăşurat muncă forţată în acele colonii.
Or, cum s-a arătat deja, măsurile administrative aplicate acestuia prin actele M.A.I. au avut la bază activitatea legionară desfăşurată de B.D., aspect de fapt care nu mai poate forma obiect de dezbatere în recurs.
Ca atare, în raport de motivul pentru care autorul reclamantelor a executat muncă forţată, astfel cum a fost reţinut de instanţele anterioare, în mod corect Curtea de Apel a considerat, în raport de art. 7 din Legea nr. 221/2009, că incidenţa acestei legi este exclusă în cauza de faţă, activitatea legionară neputând fundamenta dreptul la despăgubiri în condiţiile actului normativ în discuţie, chiar dacă persoana menţionată nu a suferit o condamnare, în sensul legii penale, pentru activitatea desfăşurată.
Conform art. 7 din lege, „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie".
Mişcarea legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit.
În consecinţă, nu se poate considera că măsurile aplicate autorului reclamantelor pentru activitatea desfăşurată în regimul trecut au caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 şi nici nu dau dreptul părţilor menţionate la măsurile reparatorii stabilite de această lege.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale sus-enunţate, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamante, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele N.R.P. şi B.M. împotriva Deciziei nr. 484 din 15 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7658/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7654/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
