ICCJ. Decizia nr. 7661/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7661/2011
Dosar nr.2675/3/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii P.A., P.C., C.C., C.C.A., P.A.N. şi P.E.T. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, au formulat contestaţie împotriva hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 1, 2 şi 3 din data de 31 octombrie 2007, solicitând anularea parţială a acestor hotărâri în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, obligarea intimatului la plata către contestatori a sumelor reprezentând valoarea de circulaţie a imobilelor proprietatea acestora, datorate cu titlu de despăgubire, urmare exproprierii, cu cheltuieli de judecată.
În drept au invocat dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 198/2004, art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, art. 480 - 481 C. civ.
În motivare reclamanţii au arătat că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în Bucureşti, A.T. nr. X - Y şi respectiv nr. Z, care au fost expropriate în parte, în vederea executării unor lucrări cu caracter de utilitate publică legate de modernizarea centurii rutiere a Municipiului Bucureşti, în baza Legii nr. 198/2004.
Prin HG nr. 1124/2007 s-a dispus exproprierea următoarelor suprafeţe de teren: 1.499 mp de la C.C. şi C.C.A., 1.499 mp de la P.A. şi P.C. şi 1.291 mp de la P.A.N.
În raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 480 şi 481 C. civ., contestatorii au susţinut că sunt îndreptăţiţi la despăgubiri corespunzătoare valorii de circulaţie a terenurilor expropriate, întrucât acestea sunt terenuri intravilane, situate în zonă mixtă, având regim de construire continuu sau discontinuu şi înălţimi de P+4 niveluri. Astfel, terenurile sunt ideale pentru edificarea locuinţelor, instituţiilor, sediilor de companii, hotelurilor, restaurantelor, spaţiilor de recreare sau sport, parcaje la sol sau supraetajate.
S-a mai precizat că zona în care se află situate terenurile beneficiază de posibilităţi de dezvoltare urbanistică extrem de atrăgătoare pentru un investitor, în condiţiile aprobării noului PUZ, ceea ce constituie premisa creşterii preţurilor de circulaţie în zonă.
Prin hotărârile contestate au fost propuse sumele cu titlu de despăgubire pentru expropriere care nu reflectă valoarea terenului expropriat, la data de 25 octombrie 2007, încheindu-se procesele-verbale nr. 1, 2 şi 3 în care s-a consemnat dezacordul lor cu privire la cuantumul despăgubiri lor propuse.
Prin Sentinţa civilă nr. 737 din 25 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia, a dispus anularea parţială a Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 31 octombrie 2007, nr. 2 din 31 octombrie 2007 şi nr. 3 din 31 octombrie 2007 cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite; a stabilit în sarcina expropriatorului o despăgubire în valoare de 3.023.067,7 RON echivalentul a 704.530 euro pentru terenul în suprafaţă de 1.499 mp situat pe str. I.T., nr. X, o despăgubire în valoare de 3.023.067,7 RON echivalentul a 704.530 euro pentru terenul în suprafaţă de 1.499 mp situat pe str. I.T. nr. Y şi o despăgubire în valoare de 2.603.589,3 RON echivalentul a 606.770 euro pentru terenul în suprafaţă de 1.291 mp situat pe str. I.T. nr. Z; a admis în parte cererea contestatorilor privind cheltuielile de judecată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către contestatori, reprezentând onorariu de expertiză.
Tribunalul a reţinut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 31 octombrie 2007, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirilor aferente terenului situat în oraşul Voluntari, având număr cadastral (...) şi aparţinând expropriaţilor C.C.A. şi C.C., pentru suprafaţa expropriată de 1.499 mp, teren intravilan arabil, despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 128/2004, în cuantum total de 630.083,67 RON, echivalentul a 188.874 euro, fiind consemnată în conturile deschise pe numele expropriaţilor.
Prin Hotărârea nr. 2 din 31 octombrie 2007, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente terenului situat în oraşul Voluntari, având număr cadastral (...), aparţinând expropriaţilor P.A. şi P.C., pentru suprafaţa expropriată de 1.499 mp, teren intravilan arabil, despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 128/2004, în cuantum total de 630.083,67 RON, echivalentul a 188.874 euro, fiind consemnată în conturile deschise pe numele expropriaţilor.
Prin Hotărârea nr. 3 din 31 octombrie 2007, emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirii aferente terenului situat în oraşul Voluntari, având număr cadastral (...) aparţinând expropriaţilor P.A.N. şi P.E.T., pentru suprafaţa expropriată de 1.291 mp, teren intravilan arabil, despăgubirea stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 128/2004, în cuantum total de 542.653,78 RON, echivalentul a 162.666 euro, fiind consemnată în conturile deschise pe numele expropriaţilor.
Tribunalul a reţinut că cererea reclamanţilor este admisibilă, deoarece, chiar dacă nu s-a invocat vreo cauză de anulare a hotărârilor emise de către intimat, instanţa sesizată cu o contestaţie împotriva acestor hotărâri are competenţa să verifice temeinicia lor cu privire la cuantumul despăgubirii, împrejurare ce presupune anularea parţială, în cazul în care s-ar constata că despăgubirea propusă nu a fost stabilită în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în cadrul acestei proceduri şi nu este dreaptă şi justă, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 şi 481 C. civ.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a reţinut că terenurile expropriate se află în Bucureşti, pe A.T., experţii arătând că acestea se înscriu în categoria de folosinţă pădure, iar pentru valoarea despăgubirilor au avut în vedere preţul cu care se vând terenurile în aceeaşi zonă, conform ofertelor din publicitate. Valoarea despăgubirilor pentru fiecare teren expropriat, la data realizării raportului de expertiză, în raport de valoarea unitară reală pe mp de 470 euro, cursul de schimb valutar fiind de 1 euro = 4,2909 RON la data evaluării.
Experţii au identificat suprafeţele de teren expropriate, au întocmit planuri de situaţie pe care le-au anexat raportului de expertiză şi au ataşat şi ofertele din publicitate cu privire la preţul de vânzare al imobilelor din zona unde se află terenurile expropriate.
La obiecţiunile formulate de intimat, experţii au răspuns, menţinându-şi punctul de vedere în sensul că valoarea unitară obţinută în urma aplicării formulelor conform standardelor în vigoare, a fost diminuată corespunzător, ţinându-se cont de situaţia tranzacţiilor actuale pe piaţa imobiliară ca fiind foarte scăzută, astfel că punctul de vedere al comisiei de experţi s-a încadrat în valorile normale ale pieţei actuale.
Cu privire la sporul de valoare pe care l-ar fi dobândit părţile din imobilele rămase neexpropriate, tribunalul a reţinut că această solicitare a constituit atât obiectiv la expertiză, cât şi obiecţie la raportul de expertiză şi, atâta vreme cât experţii nu au constatat existenţa acestui spor de valoare, nu aveau cum să facă vreo referire la acest spor.
S-a reţinut că expertiza a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994, iar dispoziţiile art. 481 C. civ. prevăd că cedarea proprietăţii se poate face doar pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire, în consecinţă în cauză valoarea reală a despăgubirii care se cuvine contestatorilor este cea stabilită în mod unanim de către comisia de experţi şi nu este o îmbogăţire fără justă cauză, doar pentru simplul fapt că despăgubirea propusă de expropriator este mai mare decât preţul plătit de către contestatorii expropriaţi la momentul achiziţionării imobilelor în litigiu.
În baza art. 274 C. proc. civ., a fost admisă în parte cererea contestatorilor privind cheltuielile de judecată şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către contestatori, reprezentând onorariu de expertiză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând să se dispună admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi, pe cale de consecinţă, să se schimbe în totalitate sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Apelantul a susţinut că sentinţa apelată a fost pronunţată fără respectarea prevederilor Legii nr. 198/2004 şi ale Legii nr. 33/1994.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, la calcularea cuantumului despăgubirilor, iar experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Având în vedere sintagma valoarea reală a imobilului - aceasta trebuie stabilită prin raportare la preţul real de tranzacţionare - care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile similare, şi nu din ofertele de vânzare apărute în diverse publicaţii. Ţinând cont de instabilitatea pieţei imobiliare, există o diferenţă mare între preţurile de ofertare şi preţul real la care se încheie tranzacţiile pentru imobilele respective.
S-a susţinut că în mod greşit experţii au stabilit valoarea unitară reală ca fiind de 470 euro/mp raportându-se doar la anunţuri publicitare luate de pe internet.
Apelantul a arătat că la stabilirea valorii despăgubirilor, comisia de experţi ar fi trebuit să se raporteze doar la preţurile reale la care s-au tranzacţionat imobile similare în perioada respectivă, singurele valori certe, tranzacţionate fiind cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare, întrucât nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, acestea fiind de regulă mai mari, ulterior fiind negociate.
În ceea ce priveşte sporul de valoare dobândit de partea din imobil rămasă neexpropriată, cu toate că determinarea acestuia a constituit obiectiv al expertizei, dar şi obiecţiune la raportul acesteia, comisia de experţi a ignorat complet acest aspect important, nefăcând nicio menţiune în acest sens.
Prin Decizia nr. 750 A din 21 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a încuviinţat efectuarea unei noi expertize şi a desemnat, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru efectuarea expertizei, pe expertul M.O., apelantul a solicitat ca la efectuarea expertizei să participe expert P.E., iar intimaţii reclamanţi au indicat pe expert I.N.
În cadrul probei cu acte, apelantul a depus la dosarul cauzei Adresa din 5 februarie 2010 emisă de Direcţia Generală de Impozite şi Taxe sector 1 Bucureşti, prin care au fost comunicate date cu privire la tranzacţiile efectuate în zona de nord a capitalei, respectiv zona străzilor A.T., Drumul P.P. şi A.P., indicându-se că pentru un teren situat în A.T., în suprafaţă de aproximativ 400 mp s-a plătit în data de 11 decembrie 2008, un preţ de 22.000 euro, pentru un teren situat în Drumul P.P. în suprafaţă de aprox. 3000 mp s-a plătit în data de 13 iunie 2008, un preţ de 840.780 euro, pentru un teren situat în Drumul P.P. cu o suprafaţă de 5000 mp s-a plătit la data de 30 aprilie 2009 suma de 1.500.000 RON, iar pentru acelaşi teren din P.P., în data de 15 mai 2009, s-a plătit suma de 3.100.000 RON; totodată, în zona străzii A.P., terenurile au fost tranzacţionate cu preţul cuprins între 2,15 şi 16 euro/mp.
Experţii M.O. şi I.N. au exprimat un punct de vedere comun, diferit de cel al expertului tehnic P.E.
Din raportul de expertiză, întocmit de primii doi experţi, pe baza determinărilor şi constatărilor efectuate, a rezultat că imobilele teren expropriate se află în Bucureşti, pe A.T. nr. X, Y şi Z, pe centura rutieră, în zona de nord a municipiului Bucureşti, respectiv că, aceste terenuri se află în apropiere de sediul P.M., acesta fiind vecinul de la est, iar la sud este situat la centura Bucureşti.
S-a mai precizat că terenurile în litigiu sunt situate intravilan, încadrate în zona mixtă, având regim de construire continuu şi discontinuu şi înălţimi de P+4, cu posibilităţi de dezvoltare.
Experţii M.O. şi I.N. au menţionat că au făcut demersuri pentru a identifica tranzacţii efective care să îndeplinească cerinţele la care se referă textul art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv să se refere la terenuri similare şi să fie încheiate la momente apropiate celor stabilite de către instanţe. În urma acestor demersuri, nu au identificat astfel de tranzacţii care să răspundă cerinţelor textului legal.
Referitor la adresa Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe, aceşti experţi au precizat că singurul preţ din această adresă care s-ar corobora într-o oarecare măsură cu restul ofertelor de pe site-urile şi publicaţiile de profil este cel pentru un teren situat în P.P. în suprafaţă de circa 3000 mp. Faţă de aceste aspecte, s-a arătat că evaluarea nu se poate raporta exclusiv la perspectiva unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate, neexistând suficiente informaţii pentru a stabili un preţ de tranzacţionare, astfel încât experţii au răspuns obiectivului stabilit de instanţă, folosind metoda comparaţiei directe, la care au aplicat corecţiile necesare conform normativelor, corecţii care au în vedere marja de negociere pe piaţă la momentul întâlnirii cererii cu oferta, conform Buletinului documentar expertiză tehnică nr. X/2006. În consecinţă, aceşti experţi au stabilit că valoarea terenului liber la data exproprierii este de 370 euro/mp.
Pentru evaluarea pădurii, cei doi experţi au folosit două metode, respectiv metoda comparaţiei directe şi metoda de randament forestier, concluzionând că valoarea terenului împădurit, la data efectuării raportului, este dată de valoarea exploatării forestiere, la care se adaugă valoarea terenului liber, valoarea finală unitară reală fiind de 283 euro/mp, iar valoarea unitară la momentul exproprierii şi introducerii acţiunii de 511 euro/mp.
Valoarea totală a terenurilor propusă la data exproprierii, respectiv 31 octombrie 2007, a fost stabilită la 765.989 euro, echivalentul a 2.555.340 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. X, de 765.989 euro, echivalentul a 2.555.340 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. Y, 659.701 euro, echivalentul a 2.200.763 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. Z.
În acelaşi raport, s-a stabilit că valoarea terenului la momentul completării raportului de expertiză, respectiv noiembrie 2010, este de 427.217 euro, echivalentul a 1.832.761 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. X, de 427.217 euro, echivalentul a 1.832.761 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. Y, şi respectiv, 365.353 euro, echivalentul a 1.567.364 RON, pentru terenul situat în A.T. nr. Z.
În legătură cu un eventual spor de valoare aferent lucrărilor de lărgire a şoselei de centură raportul a reţinut că nu se poate reţine în mod automat existenţa unui spor de valoare dobândit de suprafaţa de teren neexpropriată. În acest sens, s-a arătat că şi anterior acestor lucrări, terenurile beneficiau de acces rutier, situaţie în care lucrările în discuţie nu reprezintă un element care să influenţeze în mod decisiv cererea şi oferta pe piaţa imobiliară. În plus, eventuala fluidizare a traficului reprezintă o chestiune care nu se raportează exclusiv la lucrări de lărgire a unei căi de acces, ci depinde de mai mulţi factori, cum ar fi, spre exemplu, numărul de maşini, sistematizarea teritoriului în zonă, adică chestiuni care nu implică un plus de valoare pentru terenurile respective. Ca urmare, experţii au conchis că nu pot indica existenţa unui spor, întrucât ar urma să aibă în vedere influenţa unor factori economici şi sociali, în legătură cu care nu există dovezi din care să rezulte existenţa unui astfel de spor în cazul concret.
În punctul de vedere exprimat de expert P.E., s-a arătat că valoarea reală de piaţă a imobilelor expropriate este sub valoarea propusă de către expropriator prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, punctul său de vedere fiind în contradicţie evidentă atât cu concluziile celorlalţi experţi desemnaţi în cauză, cât şi cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, care prevăd, aşa cum s-a arătat mai sus, că despăgubirea acordată de către instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator.
Aşa fiind, instanţa nu a validat punctul de vedere al expertului P.E.
Cu privire la raportul de expertiză al celorlalţi doi experţi, s-a reţinut că nu poate fi validat acesta având în vedere că expertiza nu este fundamentată pe valori de tranzacţionare, ci de ofertare, după cum chiar experţii au menţionat în raportul de expertiză.
Referitor la Adresa din 5 februarie 2010 emisă de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale sectorul 1 instanţa a reţinut că aceasta conţine informaţii insuficiente pentru a stabili dacă se referă la terenuri similare.
În raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ. instanţa a reţinut că apelantul nu şi-a dovedit pretenţiile, nu a depus la dosar dovezi, respectiv tranzacţii care să susţină critica formulată, singurul element probator administrat sub acest aspect fiind adresa emisă de Direcţia Generală de Impozite şi Taxe sector 1 Bucureşti, care nu poate fi valorificată în prezenta cauză, nefiind o dovadă concludentă.
S-a mai reţinut că apelantul a formulat critici referitoare doar la stabilirea unor despăgubiri prin raportare la oferte de piaţă şi nu de tranzacţionare, fără a se critica alte aspecte legate de modul de stabilire a preţului despăgubirilor în primă instanţă.
Proprietarii terenurilor expropriate au fost privaţi de posibilitatea lor de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, ca urmare a măsurii exproprierii, ulterior acesteia nebeneficiind de despăgubiri proporţionale şi echitabile, raportat la valoarea bunului de care au fost privaţi.
În consecinţă s-a statuat că intimaţii urmează să beneficieze de despăgubirile acordate de prima instanţă.
Referitor la ultimul motiv de apel privitor la sporul de valoare ce l-ar fi dobândit imobilul rămas neexpropriat instanţa a înlăturat critica reţinând concluziile experţilor M.O. şi I.N., punct de vedere exprimat şi de expert P.E.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând în principal modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă a se respinge acţiunea reclamantului, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul obligării la plata următoarelor despăgubiri în sumă de: - 427.217 euro pentru terenul situat în Bucureşti Str. A.T., nr. X;
- 427.217 euro pentru terenul situat în Bucureşti, Str. A.T., nr. Y şi respectiv de
- 365.353 euro pentru terenul situat în Bucureşti, Str. A.T., nr. Z.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispoziţiilor art. 304, pct. 7 şi 9 C. proc. civ. pentru următoarele aspecte:
Recurentul susţine greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi respectiv a dispoziţiilor art. 1169 C. civ., în condiţiile în care s-au depus tranzacţiile ce vizau terenuri intravilane din zona învecinată terenului din litigiu şi chiar pentru un teren de 400 mp situat pe aceeaşi A.T.
O altă critică vizează nemotivarea hotărârii în ce priveşte problematica neomologării punctului de vedere comun exprimat de experţii M.O. şi I.N., invocându-se astfel incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Intimaţii P.A., P.C., C.C., A.C.C. prin întâmpinarea depusă s-au opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a examinat cauza prin raportare la motivele de apel invocate şi la principiul tantum devolutum quantum apellatum.
Astfel, instanţa de apel faţă de obiectul dedus judecăţii, a avut în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia: „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele produse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia" „în cazul exproprierii parţiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor".
Instanţa de apel, în respectarea principiului devoluţiunii şi pentru a le da posibilitate proprietarilor să-şi dovedească susţinerile, a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, precum şi proba cu înscrisuri.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat de experţii M.O. şi I.N., s-a constatat că imobilul din litigiu se află în Bucureşti, A.T. nr. Y şi Z, pe centura rutieră, în zona de nord a municipiului Bucureşti, respectiv că terenurile se află în apropiere de sediul P.M., acesta fiind vecinul de la est, iar la sud este situat chiar la centura Bucureşti.
Instanţa de apel a analizat astfel raportul de expertiză în raport de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, reţinându-se că nu poate fi validat întrucât expertiza nu este fundamentată pe valori de tranzacţionare, ci de ofertare, cum, de altfel chiar experţii menţionează acest fapt în raportul de expertiză.
De asemenea instanţa a analizat şi Adresa din 5 februarie 2010 emisă de Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale sector 1 cu privire la care experţii au reţinut că aceasta cuprinde informaţii insuficiente pentru a putea reţine că ar fi vizate terenuri similare.
De altfel, chiar experţii concluzionează că unele terenuri cuprinse în acea adresă sunt situate în zone mai îndepărtate decât zona din litigiu (A.P., A.P.A.) fără a se arăta categoria de folosinţă a acestor terenuri.
Din această perspectivă raportat şi la dispoziţiile art. 1169 C. civ. şi respectiv art. 24 din Legea nr. 33/1994 instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre părţi.
Susţinerile recurenţilor legate de incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pentru nemotivarea hotărârii sunt nefondate, în condiţiile în care hotărârea se circumscrie dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate motivele de fapt şi de drept ce au determinat convingerea instanţei în adoptarea soluţiei, şi de ce au fost înlăturate susţinerile apelantului.
Din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cererea formulată de intimaţii P.A., P.C., C.C., C.C.A., P.A.N. şi P.E.T. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează a fi respinsă în condiţiile în care nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli, nefiind depusă în original chitanţa care să justifice acordarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 750A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge cererea formulată de intimaţii P.A., P.C., C.C., C.C.A., P.A.N. şi P.E.T. pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7659/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7658/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
