ICCJ. Decizia nr. 7665/2011. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7665/2011
Dosar nr.42287/3/2008
Şedinţa publică din 31 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 501 din 6 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu de instanţă, la data de 24 martie 2009 şi s-a respins cererea formulată de reclamanţii P.I. şi I.P., ca fiind lipsită de interes.
Tribunalul a avut în vedere că nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic dedus judecăţii, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a acestuia.
Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual-personal, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului juridic atacat, condiţie ce, în speţă, tribunalul a reţinut că nu există.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P.I. şi P.C.l., iar prin Decizia nr. 305A din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia nulităţii hotărârii apelate, ca nefondată, a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi P.I. şi P.C.I., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a constatat că a fost invocată excepţia nulităţii hotărârii instanţei de fond, deoarece condica de şedinţă nu a fost semnată, această excepţie fiind respinsă ca nefondată, având în vedere că lipsa semnăturii din condica de şedinţă ce face publică minuta instanţei nu conduce la nulitatea hotărârii apelate.
Pe fondul pricinii s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, apelanţii-reclamanţi au chemat în judecată pe pârâţi, pentru a se constata nulitatea absolută a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către proprietarul S.G.A. în numele lui B.A., a contractului de asistenţă juridică şi a împuternicirii avocaţiale şi a contractelor de mandat enumerate în cererea de chemare în judecată cât şi a certificatului de calitate de moştenitor emis de pe urma defunctului S.G.A. şi al cărui moştenitor s-a constatat că este B.A.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii a Vz din etajul imobilului situat în Bucureşti, str. P. ce a fost cumpărat de către reclamanţi în temeiul Legii nr. 112/1995.
Din motivarea cererii, rezultă că s-a formulat notificare la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a cinci imobile, printre care şi imobilul ce este proprietatea apelanţilor-reclamanţi de către avocatul R.T.D.
Instanţa de apel a mai reţinut că imobilul dobândit de către reclamanţi în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost proprietatea lui S.G.A. şi a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, iar B.A. are calitatea de moştenitor a lui S.G.A., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor din 21 septembrie 2001 emis de BNP S.F.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii notificărilor, a contractului de asistenţă juridică a împuternicirii avocaţiale cât şi a certificatului de calitate de moştenitor din 21 septembrie 2001 emis de BNP S.F. prin care s-a constatat că B.A. este succesorul lui S.G.A., fostul proprietar al apartamentului cumpărat de către apelanţii-reclamanţi.
Astfel, s-a apreciat că prima instanţă în mod greşit a reţinut lipsa interesului reclamanţilor pentru a formula cererea de chemare în judecată, ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de calitate de moştenitor, în temeiul căruia B.A. solicită restituirea în natură a bunurilor defunctului S.G.A., de la care a fost preluată proprietatea deţinută în prezent de către apelanţii-reclamanţi, ca atare reţine instanţa de apel interesul acestora este actual şi propriu, deoarece eventuala anulare a certificatului de calitate de moştenitor, ar împiedica restituirea în natură sau exercitarea unor acţiuni în justiţie de către B.A. împotriva apelanţilor ce pot avea ca obiect bunul imobil dobândit de către aceştia în temeiul Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.A. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, reclamantul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în condiţiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă - Decizia civilă nr. 65/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a stabilit că S.G. (persoana pe care o moşteneşte) este una şi aceeaşi persoană cu S.G.A. indicată în anexa Decretului nr. 92/1950 de la care s-a naţionalizat imobilul.
Reclamantul mai învederează că în ce priveşte temeiul dobândirii calităţii de moştenitor a lui S.G. (G.A.) este C. civ., dreptul comun.
Se mai susţine că din certificatul de calitate de moştenitor nr. X/2001 rezultă că S.G. a fost moştenit de S.A. (soţia supravieţuitoare născută B. în baza Legii nr. 319/1944, care apoi a fost moştenită de fratele ei B.T. în baza art. 672 C. civ., iar acesta din urmă a fost tatăl său pe care l-a moştenit în baza art. 669 C. civ.
Reclamantul mai susţine că, chiar dacă art. 4 din Legea nr. 10/2001 ar fi fost temeiul dobândirii calităţii de moştenitor a lui S.G.A./G. nu s-ar fi putut susţine că ea ar fi fost restrânsă numai cu privire la acţiunile justificate de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, susţine reclamantul, în condiţiile în care deja s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că cel pe care îl moşteneşte purta atât numele de G. cât şi de G.A. şi faptul că certificatul de moştenitor atestă faptul că moştenirea legală lăsată de unchiul său a fost culeasă prin devoluţiune succesorală instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, cu atât mai mult cu cât reclamanţii P. nu au nici un folos practic de pe urma acestei acţiuni.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a examinat cauza prin prisma obiectului dedus judecăţii şi a faptului că reclamanţii au un interes atât actual cât şi propriu pentru promovarea acţiunii ce vizează anularea certificatului de moştenitor.
Una din condiţiile pentru promovarea unei acţiuni în justiţie este aceea că partea care o exercită să justifice un interes care trebuie să fie personal, legitim, născut şi actual.
Astfel, cel ce se adresează instanţei, pentru a-şi apăra un drept trebuie să aibă interesul de a proceda astfel întrucât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural această condiţie de exercitare a dreptului la acţiune e principiul necesităţii practice a acţiunii, adică ideea că dacă cel interesat nu ar recurge la o acţiune în justiţie s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil.
Or, din această perspectivă reclamanţii în calitate de (chiriaşi) cumpărători ai imobilului justifică pe deplin interesul în promovarea acţiunii.
Cum instanţa de fond a soluţionat cauza pe o excepţie şi nu pe fondul cauzei, soluţia instanţei de apel este dată cu aplicarea corectă a legii, criticile recurentului sunt nefondate şi nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.A. împotriva Deciziei nr. 305A din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 7669/2011. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 7659/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
