ICCJ. Decizia nr. 7836/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7836/2011
Dosar nr.457/117/2008
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantele R.A. şi P.M. au chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură, prin compensare parţială, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în favoarea reclamantelor, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj cu alte imobile aflate în proprietatea publică sau privată a Municipiului Cluj-Napoca de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici urbanistice.
Ulterior, reclamantele şi-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat restituirea în natură prin compensare parţială pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., teren cu destinaţia grădină, situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 873 mp şi apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R.
Prin Sentinţa civilă nr. 84 din 02 februarie, Tribunalul Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantele R.A. şi P.M., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu şi ca reprezentant al Statului Român şi, în consecinţă, a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a dispus emiterea dispoziţiei de restituire în natură prin compensare parţială în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor, pentru imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafaţă de 777 mp, evaluat la valoarea de 408.935,1 euro (526,3 euro/mp), a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafaţa utilă de 42,05 mp cu pic. înscrise în C.F. nr. Y, imobil evaluat la suma de 26.070 euro (echivalent al sumei de 111.825 RON la cursul euro/RON de 4,28 RON); apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafaţa utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară şi pivniţă, evaluat la suma de 23.649,27 RON (echivalent al sumei de 101.441, 2 RON la cursul euro/RON de 4,28 RON); imobil teren nou format cu nr. topo Y cu destinaţia grădină, situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 367 mp, în favoarea căruia a fost constituită servitutea de trecere asupra fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.F. parte integrantă din sentinţă, imobil care are valoarea de 428,49 RON/mp, respectiv 36.661,49 euro, respectiv 157.255,83 RON calculată la curs euro/RON de 4,28 RON.
Pentru restul proprietăţii evaluate, descrisă în dispoziţia contestată, respectiv pentru diferenţa dintre valoarea evaluată şi valoarea imobilelor date în compensare, a fost menţinută Dispoziţia Primarului nr. 11931/2007, în sensul propunerii de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar pârâţii au fost obligaţi la 3.972 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia Primarului nr. 11931/27 decembrie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub aspectul calităţii de persoane îndreptăţite a reclamantelor, a faptului că imobilul din litigiu a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, precum şi a faptului că terenul nu se poate restitui în natură fiind în zonă sistematizată, Dispoziţia nr. 11931/27 decembrie 2007 nu a fost contestată şi în aceste limite, este irevocabilă.
Ceea ce s-a solicitat este modificarea parţială a acestei dispoziţii în sensul restituirii în natură prin compensare parţială în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamantele nefiind de acord cu propunerea de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 1 din Capitolul 1 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cuprinse în HG nr. 250/2007 rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, entităţii învestite cu soluţionarea notificării îi revine obligaţia ca prin decizie/dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii şi doar dacă aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Tribunalul a constatat că reclamantele nu au acceptat propunerea de acordare de despăgubiri, ci au dorit măsura compensării, iar raportat la înscrisurile administrate, această măsură este posibilă.
Astfel, deşi Primarul Municipiului Cluj-Napoca a comunicat că la nivelul municipiului nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, la dosar s-a depus lista imobilelor care se află în proprietatea privată a Municipiului Cluj-Napoca, iar de pe această listă reclamantele şi-au ales apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafaţa utilă de 42,05 mp cu pic. înscrise în C.F. nr. Y; apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafaţa utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară şi pivniţă, precum şi imobilul teren situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. A, nr.topo B în suprafaţă totală de 873 mp.
Din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, precum şi din Dispoziţia Primarului nr. 5445/11 decembrie 2002 a rezultat faptul că imobilele menţionate sunt libere şi se află în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca sau al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.
În raport de situaţia care reiese din cărţile funciare anterior menţionate cu referire la proprietarul tabular, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, invocată de acesta prin întâmpinare.
Faţă de faptul că măsura compensării presupune stabilirea valorii terenului menţionat în cadrul Dispoziţiei nr. 11931/2007 şi expropriat cât şi stabilirea valorii imobilelor solicitate prin măsura compensării, tribunalul a dispus în cauză efectuarea a trei expertize.
S-a mai reţinut că, raportat la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi la Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de judecată este îndreptăţită să hotărască pe fond asupra măsurilor reparatorii care se cuvin persoanelor îndreptăţite, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Solicitarea reclamantelor de obligare a Primarului Cluj-Napoca la emiterea unei noi dispoziţii în conformitate de art. 26 din Legea nr. 10/2001 prin care să acorde şi alte imobile în compensare, pe lângă cele stabilite deja de instanţă, pentru diferenţa dintre valoarea evaluată a proprietăţii expropriate de Statul Român (408.935,1 euro), şi valoarea imobilelor acordate în compensare, a fost respinsă de tribunal cu motivarea că măsura compensării se poate acorda doar în privinţa unor imobile individual determinate, nefiind posibilă pentru imobile neindividualizate.
Prin urmare, pentru restul proprietăţii evaluate, descrisă în dispoziţia contestată, respectiv pentru diferenţa dintre valoarea evaluată şi valoarea imobilelor date în compensare, tribunalul a menţinut Dispoziţia Primarului nr. 11931/2007, în sensul propunerii de acordare de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmând a se lua în calcul şi despăgubirile primite la expropriere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta P.M., pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
Prin Decizia nr. 285/A din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi în parte apelurile formulate de către reclamanta P.M., în nume propriu şi în calitate de succesoare a reclamantei R.A. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca şi a respins acţiunea reclamantelor împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesual pasive.
A dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a dispus emiterea dispoziţiei de restituire în natură, prin compensare parţială, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor, pentru imobilul-teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafaţă de 777 mp, evaluat la valoarea de 206.619 euro (347 euro/mp), a următoarelor imobile:
1. Apartamentul nr. 5, situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în CF 123886 Cluj, sub B+4, nr. Top 46/1/V, evaluat la suma de 26.070 euro (echivalentul sumei de 11 1.825 RON).
2. Imobil teren nou format cu nr. topo Y, cu destinaţia gradină, situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere asupra fondului dominant, cu nr. topo Z, conform raportului de expertiză efectuat de către expert F.F., ce face parte integrantă din hotărâre, imobil evaluat la 36.661,49 euro.
A stabilit îndreptăţirea reclamantei la despăgubiri în cuantum de 206.887,51 euro pentru diferenţa dintre valoarea terenului preluat (269.619 euro) şi valoarea imobilelor date în compensare (62.731,49 euro).
A menţinut Dispoziţia Primarului nr. 11931/2007 în sensul acordării despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţia preluată, situată în Cluj-Napoca.
A înlăturat dispoziţia de atribuire în compensare a apartamentului nr. 5, situat în Cluj-Napoca, str. R.
A menţinut dispoziţiile din sentinţă privind plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
După pronunţarea hotărârii primei instanţe şi până la înregistrarea apelului a decedat reclamanta R.A., apelul fiind formulat numai de reclamanta P.M., în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a reclamantei R.A.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Curtea de Apel a reţinut că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 statuează că unităţile administrativ-teritoriale au patrimoniu propriu şi sunt titulare de drepturi şi obligaţii care decurg din raporturile cu persoanele fizice sau juridice şi prin urmare, sunt cele care gestionează bunurile din proprietatea lor.
În ceea ce priveşte Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, acesta este organul deliberativ şi atribuţiile acestuia sunt prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001. Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu are atribuţii în aplicarea Legii nr. 10/2001, primarul fiind persoana desemnată să emită dispoziţia prin care soluţionează notificarea.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită cu soluţionarea notificării formulate de persoana îndreptăţită are calitate procesuală şi pentru adoptarea măsurii reparatorii: restituirea în natură sau acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii. Prin urmare, calitate procesuală pasivă are Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi nu Consiliul Local în nume propriu.
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu poate sta în instanţă în calitate de reprezentant al Statului Român, întrucât potrivit art. 25, din Decretul nr. 31/1954, Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în derularea raporturilor juridice, cu excepţia situaţiilor în care legea desemnează alte organe. Imobilele care au fost solicitate a fi acordate în compensare, sunt în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale, care are calitate şi capacitate juridică de a sta în judecată, însă nicio dispoziţie din Legea nr. 10/2001 nu stipulează ca Statul Român să fie reprezentat de Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Aşadar, Curtea de Apel a constatat că pârâtul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc. civ. a admis apelul acestuia şi nu a mai analizat celelalte critici formulate de acest apelant.
Pe fondul litigiului, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin art. 1 şi art. 7, Legea nr. 10/2001 consacră principiul de bază al legii reparatorii, respectiv restituirea în natură a imobilelor preluate nelegal. Cu titlu de excepţie, în cazul în care imobilul nu se poate restitui în natură, legea stabileşte măsuri reparatorii în echivalent: compensare cu alte bunuri şi servicii sau despăgubiri în condiţiile prevăzute de art. 26 Legea nr. 10/2001.
Instanţa este abilitată, în baza plenitudinii de competenţă, să soluţioneze nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare sau al entităţii învestite cu soluţionarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptăţite, după cum rezultă din considerentele Deciziei nr. XX/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interesul legii.
În cazul de faţă, terenul preluat de la antecesorii reclamantei, nu mai poate fi restituit în natură, fapt necontestat de părţi. Însă instanţa este abilitată să verifice dacă pot fi acordate în compensare alte bunuri şi servicii sau despăgubiri.
După cum a rezultat din lista bunurilor depuse la dosar de către pârât, există bunuri în domeniul privat al statului, care obiectiv ar putea fi atribuite ca măsură compensatorie pentru bunul preluat abuziv de Statul Român.
Verificând lista acestor bunuri, Curtea de Apel a constatat că tribunalul a atribuit prin compensare apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., care este liber din punct de vedere juridic; apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., care este închiriat numitei pop S.L., potrivit Contractului de închiriere din 9 iulie 1999 şi terenul în suprafaţă de 367 mp, situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, liber din punct de vedere juridic.
Instanţa de apel a apreciat că a acorda în compensare apartamentul nr. 5, situat în Cluj-Napoca, str. R., care este închiriat încă din 1999 ar însemna, pe de o parte, ca raporturile juridice între locator şi locatar să fie afectate, iar, pe de altă parte, a nesocoti obligaţii legale ale pârâtului care vizează protecţia socială pentru persoane aflate în diverse situaţii.
În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Raicu vs. România a stipulat că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporţionate.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca este fondat sub acest aspect, înlăturând apartamentul nr. 5 din str. R., ca imobil care poate fi acordat în compensare.
S-a mai reţinut că pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a contestat valoarea terenului expropriat de la antecesorii reclamantei, apreciind că valoarea indicată în raportul de expertiză este disproporţionat de mare, raportat la valoarea de circulaţie pe piaţa liberă. Instanţa de apel, verificând susţinerile apelantului a constat că raportul de expertiză de evaluare a terenului expropriat a fost efectuat în data de 2 septembrie 2008 şi valoarea unui mp teren a fost estimată la 526,3 euro/mp, iar expertiza pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilelor acordate în compensare a fost efectuată la data de 28 august 2009, la interval de aproape un an de la prima expertiză.
Or, este notoriu faptul că din 2008 piaţa imobiliară a intrat în declin, în anul 2009 valoarea imobilelor fiind scăzută faţă de anul anterior, aşa încât nu puteau fi considerate echivalente două expertize efectuate la distanţă de aproape un an. În consecinţă, a fost suplimentat probatoriul, iar din raportul de expertiză efectuat de d-na expert Ş.M.R. a rezultat că valoarea unui mp teren este estimată la 347 euro/mp. Această valoare a fost avută în vedere de instanţa de apel la calcularea valorii de circulaţie a imobilului expropriat.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei, Curtea de Apel a constatat că acesta este parţial fondat, în ceea ce priveşte cererea subsidiară - solicitarea de stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate în continuare pentru teren, după acordarea unor imobile în compensare.
Critica principală a apelului reclamantei vizând obligarea intimaţilor la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură prin compensare cu alte bunuri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că pot fi acordate în compensare numai bunuri aflate în proprietatea privată a Statului Român, libere din punct de vedere juridic.
Valoarea terenului în suprafaţă de 777 mp situat în Cluj-Napoca este de 269.619 euro, iar imobilele atribuite în compensare au o valoare de 62.731,49 euro.
Prin urmare, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru diferenţa dintre valoarea terenului preluat (269.619 euro) şi valoarea imobilelor date în compensare (62.731,49 euro), deci pentru suma de 206.887,51 euro.
S-a mai reţinut că reclamanta a contestat dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, tocmai pentru faptul că stabilea acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 247/2005.
Legislaţia internă prin care se stabilesc drepturile persoanelor cărora nu li se pot restitui în natură imobilele preluate vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, caz în care, potrivit art. 20 Constituţie, au prioritate convenţiile internaţionale.
Cu această motivare, instanţa de apel a stabilit îndreptăţirea reclamantei la acordarea de despăgubiri băneşti, respectiv echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 206.887,51 euro.
S-a constatat că este fondată şi critica reclamantei apelante vizând construcţia preluată de Statul Român situată din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca.
Reclamanta şi antecesoarea sa au criticat dispoziţia Primarului nr. 11931/2007 cu privire la întreg imobilul situat în Cluj-Napoca, compus din casă şi teren în suprafaţă de 777 mp, însă ulterior şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită emiterea unei dispoziţii de restituire în natură prin compensare numai pentru terenul de 777 mp, nu şi pentru construcţie.
Aşadar, apelanta a solicitat implicit menţinerea dispoziţiei Primarului nr. 11931/2007, în sensul acordării despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcţia preluată, situată în Cluj-Napoca.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanta P.M. şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
1. Prin recursul declarat, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc civ.:
a. Hotărârea instanţei de apel este nelegală în ceea ce priveşte menţinerea în parte a dispoziţiei nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca de acordare de despăgubiri băneşti pentru diferenţa dintre valoarea imobilului teren evaluat şi valoarea imobilelor oferite în compensare.
Legea nr. 10/2001 prevede în art. 1 alin. (2) - (4), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 şi art. 26 principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidenţa acestei legi, restituirea în echivalent constituind numai o excepţie de la acest principiu.
Atunci când restituirea în natură nu este posibilă, entităţii învestite cu soluţionarea notificării îi revine obligaţia ca prin decizie/dispoziţie motivată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii şi doar dacă aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
În condiţiile în care la dosarul cauzei s-a depus o listă a bunurilor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca care face dovada faptului că măsura compensării cu alte bunuri este obiectiv posibilă, instanţa era obligată să dispună obligarea pârâţilor-intimaţi la emitere a dispoziţiei de restituire în natură, prin compensare cu alte bunuri, pentru diferenţa dintre valoarea imobilului teren expropriat şi valoarea imobilelor acordate în compensare.
b. Prin Decizia pronunţată în recurs a fost eliminat de la acordarea în compensare apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R.
Motivarea instanţei de eliminare a acestui imobil de la restituire, pentru considerente de protecţie socială, este în contradicţie cu normele legale în vigoare, hotărârea fiind astfel lipsită de temei legal.
Legiuitorul a înţeles să reglementeze soarta juridică a chiriaşilor care ocupă imobile care se acordă în compensare, prin 14 din Legea nr. 10/2001, obligând noul proprietar să se subroge în drepturile statului.
2. Recurentul Primarul Municipiului Cluj-Napoca critică Decizia instanţei de apel pentru următoarele motive întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. pen.:
a. Măsura compensării este lăsată de legiuitor la latitudinea entităţii învestite cu soluţionarea notificării şi este posibilă doar dacă există bunuri şi servicii disponibile a fi acordate în compensare, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 10/2001.
b. Se mai arată că legiuitorul a instituit o procedură administrativă specială pentru evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, de care instanţa nu a ţinut seama. Astfel, competenţa de evaluare revine, conform legii, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflată în subordinea cancelariei Primului-Ministru.
c. Totodată, instanţa de apel trebuia să respingă şi acordarea în compensare a apartamentului nr. 5, situat în str. V.B., Cluj-Napoca, judeţul Cluj, acesta făcând obiectul contractului de închiriere, încheiat cu numitul V.V.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.a. Nu este fondată critica formulată de recurentă prin care se susţine nelegalitate deciziei recurate pentru încălcarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 rezultată din respingerea cererii reclamantei de a-i fi acordate în compensare şi alte bunuri în limita diferenţei de valoare dintre imobilul ce a aparţinut autorilor săi şi bunurile ce i-au fost deja acordate în compensare prin hotărârea primei instanţe.
Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele al căror regim juridic este reglementat de acest act normativ se restituie în natură, iar potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Este adevărat că, din cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca şi din conţinutul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că entitatea notificată are obligaţia să dispună restituirea în natură a imobilului notificat, ori de câte ori această restituire este posibilă şi să acorde persoanei îndreptăţite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte ori există bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare. Numai în situaţiile în care măsura restituirii în natură şi cea a compensării nu sunt posibile, entitatea învestită propune acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză însă, pe parcursul derulării litigiului în faţa primei instanţe, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a depus la dosar lista imobilelor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca, fără însă a preciza situaţia juridică a fiecărui imobil.
După depunerea acestei liste, reclamantele au solicitat comunicarea situaţiei juridice a imobilelor de la poziţiile nr. 770 şi nr. 771 situate pe str. R. şi a celor de la poziţiile nr. 892 - 897 situate pe str. V.B. (încheierea de la termenul de judecată din data de 03 iunie 2008).
Urmare a comunicării relaţiilor solicitate, la data de 15 ianuarie 2009, reclamantele şi-au precizat acţiunea, arătând că solicită acordarea în compensare a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. şi a terenului în suprafaţă de 873 mp situat în Cluj-Napoca.
Reclamantele nu au indicat şi nu au solicitat atribuirea în compensare şi a altor bunuri. Împrejurarea că la dosar s-a depus lista tuturor imobilelor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca nu înseamnă că oricare dintre aceste bunuri ar fi putut fi atribuite în cauză reclamantelor, prin compensare, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
În primul rând, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 10/2001, atribuirea unui bun în compensare trebuie acceptată de persoana îndreptăţită. Or, reclamantele şi-au exprimat opţiunea prin indicarea imobilelor aflate pe lista bunurilor din domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca la poziţiile nr. 770 şi nr. 771 situate pe str. R. şi a celor de la poziţiile nr. 892 - 897 situate pe str. V.B. şi, ulterior, urmare a comunicării situaţie juridice a acestor bunuri, şi-au exprimat acordul, prin precizarea acţiunii, cu privire la atribuirea în natură, prin compensare, a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. şi a terenului în suprafaţă de 873 mp situat în Cluj-Napoca.
Pe de altă parte, nu toate bunurile aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca, menţionate în lista depusă la dosar, ar putea fi acordate în compensare, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar reclamantele nu au indicat şi alte imobile, din cuprinsul acestei liste, a căror situaţie juridică să permită acordarea lor în compensare, în afara celor deja atribuite prin hotărârea primei instanţe.
b. Este fondată critica prin care recurenta-reclamantă susţine nelegalitatea deciziei recurate pentru neacordarea în compensare a apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, împrejurarea că acest apartament face obiectul unui contract de închiriere în curs de desfăşurare din anul 1999 şi în care calitatea de locator revine statului, nu împiedică acordarea imobilului în compensare, în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile art. 14 şi urm. din Legea nr. 10/2001 permit această concluzie, legiuitorul reglementând situaţia raporturilor locative într-o atare situaţie.
Prin urmare, recursul reclamantei este fondat sub acest aspect, urmând a fi admis în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu consecinţa modificării deciziei recurate şi a acordării recurentei, în compensare, şi a acestui apartament.
2.a. Critica formulată de recurentul-pârât sub aspectul posibilităţii instanţei de cenzura aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 de către unitatea deţinătoare nu este fondată.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
În condiţiile Legii nr. 10/2001, procedura administrativă poate fi urmată de o procedură judiciară prin care, persoana care se pretinde îndreptăţită, învesteşte instanţa de judecată cu verificarea legalităţii măsurilor cuprinse în Decizia sau dispoziţia emisă de unitatea notificată. Controlul de legalitate pe care instanţa de judecată îl exercită, vizează tocmai respectarea de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, a normelor legale aplicabile. De aceea, dacă constată că dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Lege nu au fost respectate cu ocazia soluţionării notificării, în cadrul controlului de legalitate efectuat, instanţa este îndreptăţită să oblige entitatea notificată la respectarea dispoziţiilor menţionate, inclusiv prin admiterea solicitării persoanei îndreptăţite de a beneficia de restituirea în natură a anumitor imobile.
Prin urmare, susţinerea recurentului în sensul că stabilirea calităţii de bun sau servicii care poate fi atribuit în compensare nu este atribuit instanţei de judecată, ci al unităţii deţinătoare, nu poate fi primită, instanţa de apel făcând o corectă interpretare, din această perspectivă, a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
b. Este însă fondată critica formulată sub aspectul posibilităţii instanţei de a acorda, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 despăgubiri băneşti în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor notificate de persoana îndreptăţită.
Prin Legea nr. 247/2005 au fost reglementate sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 vor consta în titluri de despăgubiri.
Legea defineşte titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de Cancelaria Primului-Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate şi care urmează a fi exersate prin conversia în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.
Aşa cum în mod expres se prevede în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2007, titlurile de despăgubire vor fi acordate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu de Ministerul Finanţelor Publice. Totodată, modalitatea în care sunt evaluate despăgubirile cuprinse în Decizia Comisiei Centrale este supusă controlului judecătoresc exercitat de instanţa de contencios-administrativ.
Recunoaşterea posibilităţii de a recurge la o acţiune directă pentru a obţine plata unor despăgubiri băneşti înseamnă încălcarea unor norme legale care reglementează o procedură judiciară specială, de competenţa instanţei de contencios administrativ, ce are ca obiect tocmai stabilirea întinderii acestor despăgubiri pe baza unui mecanism de acordare a despăgubirilor reglementat legislativ.
De aceea, a recunoaşte dreptul reclamantei la beneficiul unor despăgubiri băneşti înseamnă a înlocui în mod nelegal, o formă de despăgubiri reglementată de legiuitor, prevăzută pentru satisfacerea aceloraşi drepturi.
Argumentul legat de nefuncţionalitatea Fondului Proprietatea nu poate fi primit pentru că nu poate fi susţinută, pe baza acestui argument, soluţia instanţei de apel de înlocuire a unei proceduri judiciare legale (în cadrul căreia pot fi valorificate pretenţiile legate de despăgubiri) cu o procedură nereglementată legislativ, dar care încearcă să acopere o situaţie juridică identică şi în care se creează, prin intermediul instanţei de judecată, o modalitate nouă de despăgubire a persoanelor îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nefuncţionalitatea Fondului Proprietatea, constatată în jurisprudenţa Curţii Europene atrage obligaţia statului de a adopta măsurile necesare pentru a înlătura acest neajuns, dar nu posibilitatea instanţelor judecătoreşti de a crea mecanisme paralele de măsurilor reparatorii, altele decât cele consacrate legislativ.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului sub acest aspect şi va modifica Decizia recurată în sensul că pentru diferenţa de valoare dintre imobilele preluate şi imobilele atribuite prin compensare va menţine dispoziţia nr. 1193/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
c. Pentru argumentele expuse în analiza recursului declarat de reclamantă referitoare la aplicarea art. 14 şi urm. din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte apreciază ca nefondată ultima critică formulată de pârât şi care viza nelegalitatea acordării în compensare a apartamentului nr. 5, situat în str. V.B., Cluj-Napoca, atrasă de împrejurarea că acest imobil face obiectului unui contract de locaţiune.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta P.M. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi va modifica Decizia recurată în sensul celor cuprinde în dispozitivul prezentei decizii, păstrând restul dispoziţiilor sentinţei şi ale deciziei care vizează acordarea cheltuielilor de judecată şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantelor împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesual pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta P.M. şi de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 285 A din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică Decizia recurată în sensul că admiţând apelurile declarate de reclamantă şi de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 84 din 02 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia civilă:
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, dispune anularea parţială a dispoziţiei nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi obligă pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură prin compensare parţială în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantei pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafaţă de 777 mp, a următoarelor imobile:
- apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B. nr. 7, înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafaţa utilă de 42,05 mp, înscrise în C.F. nr. Y;
- apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafaţa utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară şi pivniţă;
- imobil teren nou format cu nr. topo Y cu destinaţia grădină, situat în Cluj-Napoca, str. V.B. în suprafaţă de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere asupra fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.F.
Pentru diferenţa de valoare dintre imobilele preluate şi imobilele atribuite prin compensare menţine dispoziţia nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei şi ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7826/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7821/2011. Civil → |
|---|
