ICCJ. Decizia nr. 7839/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7839/2011
Dosar nr.1574/109/2009
Şedinţa publică din 03 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Piteşti şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 1 din 20 martie 2009 emisă de pârâtă şi restituirea în natură a suprafeţei de 384 m.p., teren situat în str. D., judeţul Argeş, cu cheltuieli de judecată.
La data de 18 iunie 2009 contestatoarea şi-a completat cererea în sensul că a solicitat chemarea în judecată şi a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de instituţie publică implicată în privatizarea intimatei SC M. SA Piteşti, urmând a se acorda în subsidiar despăgubiri pentru terenul care nu se va putea restitui în natură.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2009, Tribunalul Argeş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către O.D.
Prin Sentinţa civilă nr. 155 din 1 iulie 2010, Tribunalul Argeş a respins excepţiile invocate de intimaţi şi a admis în parte contestaţia completată, în sensul că a anulat Decizia nr. 1 din 20 martie 2009 emisă de SC M. SA Piteşti şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 384 m.p. teren situat în Piteşti, str. D., judeţul Argeş.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtului Primarul Municipiului Piteşti să înainteze notificarea formulată de D.C. şi actele anexate către unitatea SC M. SA Piteşti pentru suprafaţa de 384 m.p. deţinută de aceasta.
Prin Decizia nr. 1 din 20 martie 2009 intimata a respins notificarea reţinând că Decizia nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel Piteşti nu îi este opozabilă şi, întrucât aceasta a fost privatizată integral, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia de stat care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În cauză, s-a apreciat calitatea procesuală activă a contestatoarei prin contractele de cesiune de drepturi litigioase imobiliare autentificate sub nr. 1304/03 iulie 2007 şi sub nr. 681/18 februarie 2009 de către B.N.P. A.C., prin care aceasta a devenit succesoarea cu titlu particular a notificatorului D.C. cu privire la dreptul invocat asupra terenului în suprafaţă de 384 m.p. situat în str. D., judeţul Argeş. A fost reţinută calitatea procesuală pasivă a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în raport de cererea completatoare, de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum şi de faptul că intimata SC M. SA Piteşti a fost privatizată integral la data apariţiei Legii nr. 10/2001.
Referitor la cererea privind restituirea în natură, tribunalul a reţinut că D.C. a formulat notificare prin care a solicitat acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenurile ce au aparţinut părinţilor săi, din care face parte şi terenul în litigiu, acesta fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a concluzionat astfel că nu se poate restitui în natură terenul în suprafaţă de 384 m.p., urmând ca în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent să se propună de instituţia publică care efectuează privatizarea, respectiv pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu aplicarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar prin Decizia nr. 151/A din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin notificarea formulată către Prefectura Judeţului Argeş, D.C. nu a solicitat restituirea în natură, ci în echivalent, a imobilului teren în suprafaţă de 6000 m.p., situat în Piteşti, str. T.I.
Însă, chiar şi în situaţia în care s-ar fi solicitat restituirea în natură a terenului, acordarea acestei măsuri nu este posibilă faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cu care „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Or, pârâta SC M. SA Piteşti a fost privatizată integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul în suprafaţă de 385 m.p. aflându-se în patrimoniul său, situaţie faţă de care nu este posibilă restituirea în natură a terenului.
S-a mai reţinut că, în mod legal, procedura administrativă a fost parcursă în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Piteşti, întrucât obligaţia de a răspunde la notificare revine societăţii comerciale deţinătoare, în patrimoniul căreia se află imobilul.
Sub aspectul calităţii procesual pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a apreciat că aceasta este conferită apelantei-pârâte prin lege, respectiv prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat şi motivat recurs atât reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL cât şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
1. Prin recursul declarat, reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001, respectiv art. 9 şi art. 11 alin. (3), în raport cu care trebuia să dispună restituirea în natură a terenului în litigiu.
Se mai arată că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, text în vigoare la data notificării, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie şi care sunt deţinute la data intrării în vigoare de orice persoană juridică, vor fi restituite în natură, dacă au fost preluate de stat fără titlu valabil.
Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 pentru că statul a preluat imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituţional al ocrotirii proprietăţii.
Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, societatea comercială deţinătoare este obligată să restituie în natură imobilul, chiar dacă bunul este evidenţiat în patrimoniul său prin privatizare, cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
2. Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului critică Decizia instanţei de apel pentru următoarele motive, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de obiectul acţiunii, nelegal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are obligaţia legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foştii proprietari, aceasta revenind exclusiv unităţii deţinătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Totodată, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imposibilităţii legale de restituire în natură a imobilului revendicat în natură, în cadrul procedurii administrative legale, obligaţia de a face propunerea de acordare a despăgubirilor legale revine numai SC M. SA Piteşti.
Se mai susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a fost notificată de către autorul reclamantei.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1 din 20 martie 2009 emisă de SC M. SA Piteşti în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea formulată de D.C. cu privire la restituirea terenului în suprafaţă de 384 m.p. situat în str. D., Piteşti. Prin transmisiuni succesive, concretizate în contractele autentificate sub nr. 1301/05 iulie 2007 şi sub nr. 681/18 februarie 2009, reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL a dobândit drepturile litigioase ce poartă asupra terenului menţionat.
Este necontestat în cauză că unitatea emitentă a dispoziţiei contestate, SC M. SA Piteşti este o societate comercială privatizată integral înainte de apariţia Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate"; în cazul acestor imobile, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea."
Prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 publicată în M. Of. nr. 559/24.07.2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 şi a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Faţă de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Decizia pronunţată de Curtea Constituţională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanţa de recurs are drept premisă neconstituţionalitatea textului de lege menţionat în sensul celor reţinute prin Decizia instanţei de control constituţional.
Prin urmare, interesează sub aspectul modalităţii de restituire (în natură sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.
Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 prin raportare la Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, rezultă că, prin excepţie de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 consacrată expres de art. 7 din Lege, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. În această ipoteză, în baza alin. (3) al art. 29 din Lege, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea.
per a contrario, imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natură persoanei îndreptăţite, în aplicarea principiului priorităţii acestei modalităţi de restituire pentru imobilele al căror regim juridic intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001.
În cauză, analiza modalităţii de preluare a imobilului în litigiu nu a fost efectuată de instanţele anterioare, care au aplicat prevederile art. 29 din Lege în forma anterioară pronunţării Deciziei nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, deşi această analiză are relevanţă sub aspectul stabilirii modalităţii de restituire a bunului şi a determinării titularului obligaţiei de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.
În lipsa dezlegărilor aceste aspecte prin hotărârile pronunţate în fazele procesuale anterioare, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar de legalitate cu care a fost învestită. Analiza criticilor formulate prin cele două recursuri declarate în cauză este subsidiară stabilirii modalităţii în care statul a preluat imobilul în litigiu, evidenţiat în prezent în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, după distincţiile cuprinse în art. 29 din Legea nr. 10/2001 şi Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curţii Constituţionale.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa Decizia atacată în sensul că, în temeiul art. 297 C. proc. civ., va admite apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 155 din 1 iulie 2010 a Tribunalului Argeş, va desfiinţa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC C.A.C.T.P. SRL şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 151/A din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată în sensul că admite apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 155 din 01 iulie 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7840/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7838/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
