ICCJ. Decizia nr. 7840/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7840/2011
Dosar nr.5423/108/2009
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 429 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanta S.I.D. împotriva Sentinţei civile nr. 306 din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că, în speţă, este necontestată imposibilitatea restituirii celor două terenuri situate în Arad, str. M. şi B-dul M., ocupate de incinta unei biserici şi de un bloc de locuinţe, iar reclamanta prin înscrisurile aflate în dosarul primei instanţe şi-a exprimat acordul de a primi în echivalent o altă suprafaţă de teren situată pe raza municipiului Arad.
Legalitatea Dispoziţiei contestate nr. 4527/11 septembrie 2009 poate fi verificată numai pe baza unei expertize care să stabilească dacă valoarea terenurilor preluate de la autoarea reclamantei este aceeaşi cu valoarea terenului dată în echivalent prin dispoziţia contestată.
În condiţiile în care reclamanta a refuzat administrarea probei cu expertiza tehnică încuviinţată de instanţă, în mod corect a fost respinsă acţiunea acesteia.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
În mod greşit s-a apreciat că legalitatea emiterii Dispoziţiei nr. 4527/2009 a Primarului municipiului Arad putea fi analizată numai în condiţiile efectuării unei expertize care să fi avut ca obiect evaluarea terenurilor.
În condiţiile în care acţiunea introductivă de instanţă a fost precizată în sensul anulării dispoziţiei întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) coroborat cu art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., omiţând să analizeze apelul cu care a fost învestită.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au omis să analizeze incidenţa în speţă a dispoziţiilor pct. 25.5 coroborat cu pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Dispoziţia primarului nu face referire la schiţa terenului situat în Arad, zona Gai, nu face dovada că acest teren există în realitate şi are întinderea menţionată în cuprinsul dispoziţiei.
Greşit a fost respinsă cererea de probe solicitate de reclamantă.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Arad s-a acordat notificatoarei S.I.D. teren în suprafaţă de 6200 mp, situat în Arad, zona Gai, ca măsură compensatorie în echivalent.
Atât prin contestaţia împotriva acestei dispoziţii, cât şi prin motivele de apel notificatoarea a arătat că nu a fost informată despre amplasamentul concret al terenului.
Pe de altă parte, prin precizarea de acţiune făcută la termenul din 14 aprilie 2010 s-a arătat că se solicită numai anularea dispoziţiei primarului întrucât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Arad nu i-a prezentat reclamantei nicio ofertă cu privire la teren, locul unde acesta este amplasat şi modul în care comisia a înţeles să evalueze terenul, renunţând la capătul de cerere având ca obiect acordarea unui teren conform valorii imobilelor preluate de stat. Faţă de restrângerea obiectului contestaţiei s-a renunţat şi la efectuarea unei expertize care să evalueze terenurile preluate şi, respectiv terenul oferit în compensare.
Or, instanţa de apel s-a limitat să analizeze legalitatea şi temeinica sentinţei numai prin raportare la culpa procesuală a reclamantei care a refuzat să mai administreze proba cu expertiza ce fusese deja încuviinţată.
În aceste condiţii, instanţa s-a pronunţat asupra capătului de cerere la judecata căruia se renunţase, dar nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluţiei date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat după precizarea de acţiune.
S-a pronunţat, astfel, o soluţie dată cu nesocotirea prevederilor art. 129 alin. final C. proc. civ., conform cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Prin aceasta s-a produs reclamantei o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce face ca aspectele invocate prin motivele de recurs să întrunească cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.D. împotriva Deciziei nr. 429 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7842/2011. Civil. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 7839/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
