ICCJ. Decizia nr. 7925/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7925/2011
Dosar nr.6439/107/2009
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanţii Z.T. şi Z.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sebeş prin Primar, Primăria Municipiului Sebeş prin Primar şi Comisia pentru analizarea şi propunerea soluţiilor la notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, ca prin hotărâre judecătorească:
- în principal, să se anuleze toate actele procedurale precum şi toate înscrisurile îndeplinite de Primar şi de funcţionarii publici din cadrul Comisiei pentru analizarea şi propunerea soluţiilor la notificarea formulată procedural, în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, de reclamanţi în Dosar 11219/28 iunie 2001 al Primăriei Sebeş;
- în subsidiar, să se stabilească măsuri reparatorii juste şi echitabile, prin echivalent bănesc, pentru reclamanţi, privind imobilul situat în cartierul Petreşti, Municipiul Sebeş, str. 30 Decembrie, înscris în C.F. Petreşti.
În motivarea cererii, reclamanţii, cetăţeni germani, susţin că au formulat în termen legal, notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menţionat, pe care au adresat-o Prefecturii jud. Alba care i-a îndrumat să se adreseze Primăriei Sebeş; Prefectura având competenţa de a centraliza doar notificările prin care se cereau despăgubiri. Ca urmare, notificarea a fost depusă la B.E.J. B.L. cu din 28 iunie 2001 pentru a fi înaintată Primăriei Sebeş.
Reclamanţii au arătat că imobilul solicitat a fost proprietatea lor, însă după ce s-au stabilit în anul 1980 în Germania, prin Decizia nr. 350 din 3 iulie 1980 a Biroului Permanent al Consiliului Executiv din cadrul Consiliului Popular al Judeţului Alba, Statul Român le-a confiscat proprietatea. Soţii Z. şi-au schimbat numele în 1983 din „C." în „Z.", din motive politice. Deşi a solicitat restituirea proprietăţii şi în temeiul Legii nr. 112/1995, nu au primit nicio măsură reparatorie, nici în temeiul acestei legi şi nici a altor legi de reparaţie: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 sau altor acorduri internaţionale încheiate de România.
La data formulării notificării din 28 iunie 2001 către Primăria Sebeş, Consiliul Local Sebeş avea cunoştinţă că imobilul - casă şi teren, situate în Petreşti - Sebeş, str. 30 Decembrie, înscris în C.F. Petreşti, era deja înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 familiei V.N.M. şi V.A.M. conform Contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 emis de R.A. A. Sebeş şi Actului adiţionat din 27 iunie 2000 emis de R.A. A. Sebeş. În consecinţă, Primăria Sebeş trebuia să trimită notificarea Prefecturii Alba, instituţie competentă în centralizarea şi soluţionarea notificărilor prin care se solicitau măsuri reparatorii în echivalent bănesc. Deşi nu aveau competenţa, reprezentanţii Primăriei Sebeş au solicitat prin două adrese - din 14 august 2002 şi din 5 iunie 2006, completarea dosarului.
După ultima notificare făcută de Primăria Sebeş doar către unul dintre reclamanţi, Z.T., care era în convalescenţă după repetate intervenţii chirurgicale, plecând de la inaplicabilitatea principiului mandatului tacit reciproc cu privire la corespondenţă, prin Dispoziţia nr. 2042 din 17 iulie 2006, Primarul Sebeş a respins notificarea formulată de reclamanţi în temeiul Legii 10/2001. Această dispoziţie o consideră nelegală întrucât Comisia pentru analizarea şi propunerea soluţiilor la notificarea formulată nu era competentă întrucât imobilul solicitat fusese înstrăinat şi nefondată, pentru că reclamanţii şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului anterior preluării abuzive de către Statul Român, iar pe de altă parte, pentru că nu au beneficiat de niciun fel de măsuri reparatorii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1181 din 26 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Sebeş şi a pârâtelor Comisia pentru analizarea şi propunerea soluţiilor la notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 şi Primăria Municipiului Sebeş şi în consecinţă, respinsă acţiunea faţă de aceste pârâte. A fost respinsă excepţia tardivităţii formulării acţiunii. A fost admisă contestaţia formulată şi precizată de contestatori împotriva Dispoziţiei nr. 2042 din 17 iulie 2006, anulată dispoziţia şi s-a dispus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se soluţioneze fondul notificării.
Pentru a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, calitatea procesual pasivă în litigiile întemeiate pe Legea nr. 10/2001 revine Primarului şi nu Municipiului Sebeş. Comisia, de asemenea, nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are capacitate procesuală şi nu poate fi parte în proces, deci a fost admisă excepţia şi faţă de această pârâtă.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost respinsă, cu motivarea că intimatul nu a făcut proba certă că a comunicat ambilor reclamanţi dispoziţia, iar confirmarea de primire depusă la dosar nu face o asemenea dovadă, şi oricum privesc doar un reclamant. În privinţa corespondenţei exprese nu operează mandatul tacit reciproc. Prin recomandata invocată se putea comunica adresa din 5 iunie 2006 şi pentru că nu s-a făcut dovada certă a comunicării dispoziţiei, instanţa a apreciat că nu s-a comunicat.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că la dosar au fost depuse actele doveditoare necesare soluţionării notificării, astfel că Primarul Municipiului Sebeş se poate pronunţa asupra notificării, având în vedere că prin dispoziţia atacată a fost respinsă notificarea pentru că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al reclamanţilor, nici preluarea abuzivă de către Stat a imobilului, sau a despăgubirii reclamanţilor în temeiul vreunei legi speciale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sebeş, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei în ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii şi respingerea acesteia.
În motivarea apelului, pârâtul susţine că dosarul cuprinzând notificarea formulată de notificatorii Z.T. şi Z.I., înregistrată la Primăria Sebeş din 28 iunie 2001, a fost soluţionată prin Dispoziţia de respingere nr. 2042 din 17 iulie 2006, care le-a fost comunicată notificatorilor cu confirmarea de primire din data de 29 iulie 2006. Această dispoziţie îi privea pe ambii reclamanţi şi confirmarea de primire adresată lui Z.T. a fost semnată de Z.I. În această situaţie, apelantul apreciază că reclamanta nu se poate prevala de necunoaşterea Dispoziţiei nr. 2042/2006, pe care o putea ataca în termen legal, iar pe de altă parte era obligată să îl comunice destinatarului, câtă vreme soţul său era destinatarul, necomunicarea fiind imputabilă reclamantei. Faţă de data la care a fost comunicată dispoziţia şi data formulării contestaţiei de faţă, apelantul consideră că este depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul unităţii deţinătoare. Termenul de 30 de zile în care poate fi atacată dispoziţia de respingere a notificării curge de la momentul comunicării dispoziţiei.
Pârâtul susţine că a comunicat Dispoziţia nr. 2042/2006 cu confirmare de primire, însă nu poate face dovada actului pe care l-a comunicat în acest fel. Potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească. Ori, în condiţiile în care nu a fost dovedită comunicarea actului către cele două persoane care au formulat notificarea (calitatea lor de soţi fiind irelevantă din perspectiva comunicării unui act oficial) nu pot fi decăzuţi din termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Nu s-au analizat aspecte care vizează fondul contestaţiei pentru că nu au fost invocate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sebeş invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea numai sub aspectul tardivităţii formulării contestaţiei împotriva Dispoziţiei de respingere a notificării nr. 2042 din 17 iulie 2006. Prin motivele de recurs se susţine că dispoziţia contestată a fost comunicată notificatorilor cu confirmarea de primire din data de 29 iulie 2006 iar confirmarea de primire a fost depusă în original la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Alba la termenul din data de 25 noiembrie 2010 şi că dispoziţia îi privea pe ambii reclamanţi.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se contată nefondat recursul în considerentele celor ce succed.
Recurentul pârât critică hotărârea ce face obiectul recursului numai sub aspectul tardivităţii contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei nr. 2042 din 17 iulie 2006 a cărei anulare se solicită.
Legea nr. 10/2001 nu prevede o procedură specială a comunicării dispoziţiei sau deciziei unităţii deţinătoare, situaţie în care sunt aplicabile, prin analogie dispoziţiile generale ale art. 86 alin. (3) C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură.
Aplicabilitatea dispoziţiilor C. proc. civ. şi în procedura administrativă prealabilă, o dovedeşte art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede o astfel de procedură atunci când stabileşte în sarcina entităţii notificate obligaţia de a comunica persoanei îndreptăţite cine este unitatea deţinătoare.
Cu atât mai mult exigenţa trebuie respectată atunci când este vorba despre comunicarea soluţiei adoptate.
Sarcina probei respectării unei proceduri capabile să asigure transmiterea şi primirea comunicării aparţine emitentului actului, iar lipsa unei asemenea probe profită reclamantului.
În cauză, recurentul-pârât a depus la dosar un „aviz", unde apare doar numele reclamantului Z.T. nu şi al soţiei acestuia.
Menţiunile cuprinse în aviz nu dovedesc natura înscrisului ce a fost comunicat reclamantului, aşa cum cer dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Mai mult recurentul nu a depus la dosar confirmarea de primire a actului, intitulat dispoziţie, aşa cum prevede art. 86 alin. (3) C. proc. civ.
Cum în speţă, recurentul nu a probat că a respectat procedura privind comunicarea dispoziţiei ce face obiectul cauzei, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeş împotriva Deciziei nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 7927/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7923/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
