ICCJ. Decizia nr. 8061/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8061/2011
Dosar nr.40211/3/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurentul susţine că hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens se susţine că s-a făcut o greşită interpretare a raporturilor juridice faţă de obiectul dedus judecăţii şi respectiv de pretenţiile reclamantului, în condiţiile în care raporturile de muncă au încetat prin pensionarea reclamantului la 1 decembrie 2004.
Ca atare, susţine recurentul, nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 168/1999, mai mult, se susţine inexistenţa unei legături între starea de boală a reclamantului şi presupusa stare conflictuală de la locul de muncă.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul dedus judecăţii vizează obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre salariul avut ca angajat al pârâtei şi pensia de invaliditate stabilită reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2004 – 1 iulie 2006.
În susţinerea acţiunii reclamantul a arătat că starea de invaliditate psihică (ce a dus la pensionarea sa) în care se află şi în prezent se datorează exclusiv pârâtei pe care o acuză de discriminare directă, umilire, desconsiderare, blocarea şanselor de promovare, izolare de colectiv şi presiuni psihice.
Faţă de obiectul dedus judecăţii şi de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. muncii se impun a fi reţinute următoarele:
Conform prevederilor art. 231 C. muncii (fostul art. 248 alin. (1) C. muncii), conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 168/1999 reprezintă conflict de muncă orice conflict dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social, sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.
Cu privire la partenerii aflaţi în raporturi juridice de muncă, între care pot interveni conflicte de muncă se impune a fi menţionat faptul că termenul de unitate este folosit şi trebuie înţeles în sens larg, de angajatori (persoană juridică sau persoană fizică) iar cel de salariat desemnează persoana fizică ce desfăşoară activitatea în cadrul unei unităţi în temeiul unui contract individual de muncă.
Obiectul conflictului de muncă vizează numai realizarea unor drepturi pretins încălcate sau conexe acestora.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul dedus judecăţii nu se încadrează în sfera conflictului de muncă şi nici în sfera conflictului de drepturi reglementat de dispoziţiile art. 67 lit. a) şi art. 68 lit. a) şi b) din Legea nr. 168/1999.
Pretenţiile reclamantului se circumscriu răspunderii civile delictuale în condiţiile în care susţine existenţa unor presiuni şi a unei discriminări directe din partea pârâtei ce a avut repercusiuni asupra sănătăţii sale deteriorând starea de invaliditate psihică ce a dus la pensionarea sa la 1 decembrie 2004.
Or, starea de fapt invocată de reclamant în susţinerea acţiunii, se circumscrie condiţiilor de exercitare a acţiunii în răspundere civilă delictuală reglementată de dispoziţiile art. 998 – 999 C. civ., determinând astfel natura civilă a litigiului, şi nu de dreptul muncii.
Din această perspectivă sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. împotriva Deciziei nr. 474A din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 8066/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8062/2011. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
