ICCJ. Decizia nr. 8051/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8051/2011
Dosar nr. 14865/63/2009
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 282 din 2 iulie 2010, a admis excepţia inadmisibilităţii; a respins cererea formulată de reclamanţii C.E.G. (decedat), C.S., I.D.M. şi N.G.,în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii N.G. şi C.E. împotriva pârâtei S.C. A. G., a fost anulată Decizia nr. 61/2001 emisă de S.C. A. G. S.A., s-a dispus restituirea în natură a terenului intravilan, situat în comuna Vulpeni, judeţul Olt în suprafaţă de 3 ha şi s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile preluate abuziv şi demolate, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulaţie de 200.500 RON.
Prin Încheierea de şedinţă nr. 26 din 22 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul C.E. şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 75 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosarul nr. 8314/54/2006, în sensul că „terenul ce se restituie este situat în comuna Mischii, jud. Dolj".
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 200.500 RON, aşa cum a fost stabilită prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009 „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Din dispoziţiile legale mai sus citate rezultă că pentru a beneficia de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, conform art. 5, lit. b), trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- reclamantul să aibă calitatea de persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, sau calitatea de soţ sau descendent al unei astfel de persoane, până la gradul al II-lea inclusiv;
- bunurile pentru care se solicită despăgubirea să nu fi fost restituite sau să nu fi obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
În speţă, din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamanţilor, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 8314/54/2006 şi prin Încheierea de îndreptare eroare materială nr. 26 din 22 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, le-a fost restituit în natură terenul intravilan, în suprafaţă de 3 ha, situat în comuna Mischii, jud. Dolj, şi s-a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile preluate abuziv şi demolate, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulaţie de 200.500 RON.
Prin urmare, cea de-a doua condiţie nu a fost îndeplinită, reclamanţii beneficiind deja de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă, nefiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute în mod expres şi cumulativ de art. 5, lit. b) din Legea nr. 221/2009, reclamanţii nu pot beneficia de măsurile de reparaţie prevăzute de legea sus-menţionată, ei fiind deja beneficiarii măsurilor de reparaţie prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel că instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii cererii.
În ce priveşte susţinerea că Decizia Curţii de Apel Craiova nu a fost pusă în executare, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 16, alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau, pe bază de proces-verbal de predare-primire, Secretariatului Comisiei Centrale, urmând ca în baza alin. (9) din acelaşi articol să se emită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor titlul de despăgubire, până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul moştenitor I.D.M. şi N.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 221/2009, reţinând că nu este întrunită condiţia prevăzută de textul legal menţionat, ca reclamanţii să nu fi obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Aşa cum confirmă şi reclamanţii – prin cererile formulate în cauză aceştia au obţinut o hotărâre judecătorească dată în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi pentru bunurile imobile în considerarea cărora se solicită despăgubiri şi în prezenta cauză, dar în temeiul Legii nr. 221/2009.
Chiar dacă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor la despăgubiri este o procedură de durată şi nu s-a finalizat încă – reclamanţii nu mai pot pretinde obţinerea unui nou titlu de despăgubiri în temeiul altei reglementări legale pentru aceleaşi bunuri – prin urmare nu pot pretinde obţinerea unei duble reparaţii a daunelor materiale.
Art. 5, alin. (5) din Legea nr. 221/2009 nu conţine prevederi privitoare la subordonarea sau subsidiaritatea Legii nr. 10/2001, în raport cu Legea nr. 221/2009.
Potrivit textului legal, acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute la alin. (1), lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Textul se interpretează în sensul că aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritară în ipoteza în care notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obţinerea aceloraşi despăgubiri nu s-a soluţionat.
Or, în speţă, nu s-a putut reţine o asemenea ipoteză – notificarea reclamanţilor fiind soluţionată în sensul admiterii prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care a stabilit şi valoarea despăgubirilor.
Încetarea procedurii iniţiată în temeiul Legii nr. 10/2001 – în condiţiile promovării unei acţiuni în acelaşi scop bazată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009 – se justifică tocmai pentru a se evita obţinerea unei duble reparaţii.
Împotriva deciziei civile mai sus-menţionată, au declarat recurs reclamanţii: C.S., I.D.M. şi N.G., prin mandatar N.C.M., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece:
- După o aşteptare de 3 ani, o dată cu apariţia Legii nr. 221/2009, reclamanţii au acţionat din nou Statul Român în judecată, în baza art. 5, lit. b) din actul normativ menţionat, pentru a obţine despăgubirile solicitate.
- Reclamanţii au deja o hotărâre judecătorească prin care s-a obţinut suma de 200.500 RON, dar nu pot să obţină suma respectivă, cu toate demersurile întreprinse.
- Instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009.
Recursul nu este fondat, pentru cele ce preced.
Potrivit art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia, până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005.
În speţă, în raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, reclamanţilor le-a fost restituit în natură terenul intravilan, în suprafaţă de 3 ha, situat în comuna Mischii, judeţul Dolj, şi s-a constatat că sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile preluate abuziv şi demolate, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, corespunzător valorii de circulaţie de 200.500 RON.
Prin urmare, cea de-a doua condiţie: despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, nu este îndeplinită, reclamanţii beneficiind în prezent de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute în mod expres şi cumulativ de art. 5, lit b) din Legea nr. 221/2009.
Faţă de cele menţionate, se reţine că instanţele: de fond şi apel în mod judicios au interpretat corect dispoziţiile art. 5, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 221/2009.
Astfel cum confirmă şi reclamanţii prin cererile formulate, aceştia au în prezent o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă dată în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi pentru bunurile imobile, în considerarea cărora se solicită despăgubiri şi în prezenta cauză, dar în temeiul Legii nr. 221/2009.
Chiar dacă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru emiterea titlurilor la despăgubiri este o procedură de durată ce nu s-a finalizat încă, reclamanţii nu mai pot pretinde obţinerea unui nou titlu de despăgubiri în temeiul altei reglementări legale pentru aceleaşi bunuri.
Prin urmare, reclamanţii nu pot pretinde obţinerea unei duble reparaţii a daunelor materiale.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.D.M. şi N.G., împotriva Deciziei civile nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii I.D.M. şi N.G. împotriva Deciziei nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 8055/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8048/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
