ICCJ. Decizia nr. 8155/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8155/2011
Dosar nr.3196/101/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 27 aprilie 2010 reclamanta C.C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro în echivalent lei la data plăţii pentru prejudiciul moral suferit prin stabilirea domiciliului forţat.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că, în perioada 18 iunie 1951 - 5 aprilie 1955, a fost strămutată şi i s-a stabilit domiciliu forţat, împreună cu familia în comuna Urleasca Măzăreni, judeţul Brăila.
Prin Sentinţa civilă nr. 369 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 60.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că măsura dislocării şi stabilirii de domiciliu obligatoriu a reclamantei în comuna Urleasca Măzăreni, judeţul Brăila se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, fiind considerată măsură administrativă cu caracter politic.
În aceste condiţii, reclamanta este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma dislocării, în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Prin stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 18 iunie 1951 - 5 aprilie 1955, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la libertate, la educaţie, repercursiuni asupra sănătăţii şi posibilităţii de a se realiza pe plan social şi profesional, astfel încât s-a apreciat de către prima instanţă că suma de 60.000 euro, este suficientă pentru acoperirea consecinţelor negative pe care le-a produs măsura dislocării reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta C.C. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi.
Criticile invocate de reclamantă vizează în exclusivitate cuantumul daunelor morale, susţinând că sunt prea mici faţă de suferinţele pe care aceasta şi părinţii săi le-au îndurat.
Apelantul-pârât Statul Român a criticat hotărârea susţinând că daunele morale nu pot fi acordate în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 decât persoanelor care au suferit o condamnare politică, iar nu şi celor ce au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
În subsidiar, s-a criticat cuantumul daunelor morale acordate, întrucât reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu cu consecinţe dintre cele mai grave.
Prin Decizia civilă nr. 15 din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul declarat de reclamanta C.C., şi admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei civile nr. 369 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinţi pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta C.C. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 septembrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, norma de drept declarată neconstituţională îşi încetează efectele după trecerea a 45 de zile de la data publicării deciziei în M. Of.
În condiţiile stabilite de art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia care a declarat neconstituţională o dispoziţie legală este definitivă şi obligatorie, efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze.
În aceste condiţii, dispoziţia din lege declarată neconstituţională nu se mai poate aplica.
A mai reţinut instanţa de apel că reclamantei i-a fost recunoscută perioada de deportare şi a beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 primind lunar sume de bani stabilite prin Hotărârile nr. 98 din 10 ianuarie 1991 şi 73399 din 15 octombrie 1997.
Ca atare, s-a apreciat că prejudiciul suferit de reclamantă în perioada anilor în care a fost strămutată este suficient reparat ca urmare a faptului că beneficiază de drepturile materiale potrivit actelor normative reparatorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta C.C. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Potrivit principiului „tempus regit actum" dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 nu se aplică cauzei de faţă, ci doar raporturilor juridice născute după publicarea deciziei.
În cauza de faţă, operează ultraactivitatea legii, în sensul că dispoziţiile legale care îşi încetează efectele îşi produc efectul după abrogarea lor, în cazul raporturilor juridice născute în timpul în care au fost în vigoare şi nu îşi mai produc efectele în cazul raporturilor juridice născute după încetarea efectelor legii.
În continuarea criticilor, recurenta-reclamantă a descris suferinţele pe care le-a îndurat împreună cu familia sa în privinţa dislocării, apreciind că suma de 500.000 euro ar reprezenta o satisfacţie de ordin moral susceptibilă de a înlocui valoarea de care a fost privată.
Faţă de cele expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, iar pe fondul cauzei obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri morale.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta C.C. va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 221/2009, care reglementau dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de persoanele condamnate politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1987 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
În raport de dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi ale art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti, au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicarea în M. Of., vor avea efect asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă.
În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii.
În speţă, Decizia recurată a fost pronunţată la data de 13 ianuarie 2011, iar Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 şi respectiv 1354 din 20 octombrie 2010 au fost publicate în M. Of. la data de 15 noiembrie 2010, astfel încât începând cu această dată, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza 5 din Legea nr. 221/2009, nu mai pot fi aplicate.
În raport cu data publicării deciziilor Curţii Constituţionale, 15 noiembrie 2010 şi data deciziei pronunţate în apel, 13 ianuarie 2011, instanţa de apel în mod corect a constatat că nu mai există temei juridic pentru acordarea despăgubirilor morale la care era îndreptăţită recurenta-reclamantă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de recurenta-reclamantă C.C. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva Deciziei civile nr. 15 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8151/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8147/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
