ICCJ. Decizia nr. 8167/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8167/2011
Dosar nr.2643/104/2006
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2006 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta E.C. a chemat în judecată Primăria Balş şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei Primăriei Balş din 25 ianuarie 2006 prin care a fost respinsă notificarea reclamantei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi să-i fie restituită în natură suprafaţa de 4,5 ha amplasată în puncte diferite pe raza oraşului Balş.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 10 aprilie 2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei S.U. Balş, în calitate de unitate deţinătoare a unei suprafeţe de 7412 mp, cerere admisă de instanţă.
Prin Sentinţa civilă nr. 662 din 27 iunie 2007, Tribunalul Olt a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a anulat dispoziţia din 25 ianuarie 2006 emisă de Primăria Balş şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri pentru suprafaţa de 44.900 mp care a aparţinut autorilor săi, P.T. şi P.S.
Tribunalul a avut în vedere actele de proprietate exhibate de reclamantă, precum şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în raport de care a aplicat dispoziţiile art. 24 şi art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva aceste sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 405 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul ca nefondat.
Pe parcursul judecării apelului s-a probat împrejurarea că intimata S.U. Balş şi-a schimbat denumirea în U.T.S.C.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta E.C. a iniţiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin Notificarea nr. X/2001 adresată Primăriei Balş, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţelor de teren situate în punctele: cinematograful „Modern", în „Str. Gării", în punctul „Gengea", în zona „Parc", la SC B.T. SA, toate în oraşul Balş, procedura fiind finalizată prin emiterea dispoziţiei Primăriei Balş din 25 ianuarie 2006.
Prin această dispoziţie s-a respins notificarea formulată de reclamantă privind restituirea în natură a terenurilor solicitate, cu motivarea că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al legilor fondului funciar.
Curtea de a Apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice şi a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenurile din punctele „Balta Gării" şi „Balta Gengea" nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 întrucât sunt situate în extravilan.
În atare situaţie, rămân în discuţie terenurile situate în intravilan şi analizarea posibilităţii de restituire a acestora în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de apel a considerat că faţă de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, cele patru terenuri situate în intravilan nu pot fi restituite în natură.
Astfel, două din cele patru terenuri au destinaţia de parc, respectiv terenul din punctul „Gară" şi cel din punctul „Gengea", iar pe terenul din punctul „cinematograful Modern" se găseşte o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta traversând în diagonală terenul. Pe terenul situat în punctul „Service Unirea" se află în subteran reţele de apă şi un transformator de la care pleacă linii electrice care alimentează obiectivele din zonă. În consecinţă, aceste terenuri sunt afectate de amenajări de utilitate publică şi nu se pot restitui în natură.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs reclamanta E.C.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.:
1. În privinţa terenului situat în punctul „cinematograf Modern Balş" instanţa a respins cererea de restituire în natură cu motivarea că în subteran se găseşte o conductă termică ce alimentează cu căldură blocurile învecinate, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007. Cele reţinute de instanţă nu corespund realităţii deoarece din răspunsul expertului la obiecţiuni rezultă că această conductă nu mai este folosită de 2 - 3 ani de zile datorită faptului că locatarii blocurilor învecinate s-au debranşat.
2. În privinţa părculeţului în suprafaţă de 8394 mp situat în punctul „Gară şi Balta Gării", instanţele au reţinut că acest teren figurează în domeniul public al oraşului sub denumirea de „Părculeţ Gară" şi nu se poate restitui în natură în temeiul art. 10.3 din HG. nr 250/2007. În realitate, în raportul de expertiză s-a stabilit cu claritate că, în fapt, nu există un parc ci doar o păşune neîngrijită şi fără nicio amenajare.
3. Referitor la terenul situat în zona „Părculeţ Gencea şi Balta Ghencea", în mod greşit în raportul de expertiză s-a reţinut că acest teren este situat în extravilan deoarece nu există niciun document administrativ în acest sens.
În plus, art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidenţa acestor legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000, iar în cauză acest teren, fiind acoperit de luciu de apă, nu a făcut obiectul acestor legi.
În plus, reclamanta a formulat cerere de restituire a acestui teren în temeiul Legii nr. 18/1991 şi al celorlalte legi ale fondului funciar însă, chiar intimata Primăria Balş a respins cererile depuse cu motivarea că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001.
4. În punctul „Gencea - Service Unirea" s-a identificat o suprafaţă de 8486 mp din care 2507,69 mp construcţii.
Instanţa a considerat că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află reţele de apă şi un transformator de la care pleacă linii electrice ce alimentează construcţiile în suprafaţă de 2037,41 mp fiind incidente dispoziţiile art. 10.3 din HG 250/2007.
În realitate, pe acest teren se află doar un stâlp de beton pe care se găseşte un transformator de la care pleacă linii electrice la construcţiile din zona punctul „Gencea - Service Unirea". În plus, expertul desemnat de instanţă a constatat că terenurile revendicate pot fi retrocedate în natură deoarece nu sunt afectate de reţele de utilitate publică.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În prezentul litigiu, situaţia de fapt şi regimul juridic al fiecăruia dintre imobilele solicitate de recurentă nu au fost pe deplin stabilite de instanţa de apel.
În considerentele deciziei recurate se face referire numai la raportul de expertiză efectuat în cauză, deşi pe parcursul derulării litigiului au fost administrate şi alte probatorii, fără ca instanţa de apel să argumenteze în vreun fel înlăturarea celorlalte dovezi administrate. Mai mult, deşi menţionează raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză ca temei probatoriu, Curtea de Apel reţine o altă situaţie de fapt decât cea rezultată din cuprinsul acestui raport.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că, faţă de prevederile Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, terenul situat la punctul „cinematograful Modern" nu poate fi restituit în natură deoarece pe acesta se găseşte o conductă care alimentează cu căldură blocurile din jur, conducta traversând în diagonală terenul.
Curtea de Apel nu şi-a argumentat în niciun fel constatările făcute cu privire la împrejurarea de fapt reţinută, în sensul că nu a precizat care sunt probele care susţin o astfel de concluzie. Aceasta în condiţiile în care raportul de expertiză, singura probă la care face referire instanţa de apel, menţionează în privinţa acestui teren că poate fi restituită în natură o suprafaţă de 550 mp, iar în completarea raportului de expertiză, expertul precizează că terenul nu este afectat de utilităţi subterane sau supraterane.
Este adevărat că din Adresa din 06 noiembrie 2008 aflată la dosar apel, rezultă că în zona Parc - Cinema există o reţea de distribuţie a energiei termice, însă instanţa de apel nu a administrat probe prin care să se stabilească dacă terenul în litigiu face parte din zona afectată de reţeaua de distribuţie a energiei termice şi nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat concluziile raportului de expertiză în această privinţă.
În legătură cu terenul în suprafaţă de 8394 mp situat în punctul „Gară şi Balta Gării", instanţa de apel a arătat că nu ar putea fi restituit în natură deoarece are destinaţia de parc, în condiţiile în care în raportul de expertiză se precizează că este „o păşune neîngrijită", este liber de construcţii şi de amenajări. Este adevărat că în raportul de expertiză se precizează că în evidenţele primăriei acest teren figurează cu denumirea de „Părculeţ Gară", dar cum din aceeaşi probă rezultă că suprafaţa ce a aparţinut autorilor reclamantei în acest punct era de 2500 mp, iar în evidenţele primăriei ternul menţionat ca „Parc Gară" are o întindere de 4300 mp, instanţa de apel trebuia să administreze probele necesare pentru a identifica terenul ce a aparţinut autorilor reclamantei şi a verifica dacă pe acesta există amenajări de utilitate publică, faţă de considerentele contradictorii ale expertizei sub acest aspect.
Este întemeiată susţinerea recurentei vizând lipsa suportului probatoriu în privinţa concluziei instanţei de apel în legătură cu situarea în extravilanul localităţii a terenul din zona „Părculeţ Gencea şi Balta Ghencea". Stabilirea locului situării imobilului în litigiu - în intravilanul ori în extravilanul localităţii - este un aspect ce trebuie determinat prin probele pe care instanţa le administrează pe parcursul soluţionării cauzei. Lămurirea situaţiei de fapt în această privinţă este necesară pentru determinarea actului normativ sub incidenţa căruia intră regimul juridic al bunurilor a căror restituire se solicită.
Tot astfel, în ceea ce priveşte terenul din punctul Service Unirea, instanţa de apel a reţinut că nu poate fi restituit în natură deoarece în subteran se află reţele de apă şi un transformator de la care pleacă linii electrice, fără să indice probatoriul care fundamentează o astfel de concluzie, în condiţiile în care, în răspunsul la obiecţiunile formulate, expertul menţionează numai existenţa unui transformator electric şi precizează că reţelele de canalizare şi gaze sunt amplasate în afara terenului în litigiu.
În consecinţă, exercitând controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pe parcursul fazelor procesuale anterioare, instanţele nu au efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica cu exactitate imobilele la a căror restituire pretinde reclamanta a fi îndreptăţită prin cererea de chemare în judecată formulată.
Nu s-a stabilit totodată care este situaţia juridică actuală a acestor bunuri pentru a se putea stabili cadrul legislativ aplicabil cererii de restituire formulată de reclamantă, în ce măsură pe terenurile solicitate sunt sau nu edificate construcţii şi dacă există servituţi legale sau amenajări de utilitate publică.
În aceste condiţii, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se lămuri, cu prioritate situaţia de fapt.
Prin urmare, apreciind că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menţionate anterior în vederea identificării exacte a bunurilor în litigiu şi a regimului juridic aplicabil acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta E.C. împotriva Deciziei nr. 405 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8166/2011. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8162/2011. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
