ICCJ. Decizia nr. 8147/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8147/2011
Dosar nr.22029/3/2007
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 5556/2002 reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâţii S.M., C.E., N.L., P.M., P.R., P.E., B.I.L., B.S., Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, SC H.N. SA şi SC R.V. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. A.I.M. şi să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâţii în temeiul Legii nr. 112/1995.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950 cu încălcarea prevederilor legale ale Constituţiei din anul 1948.
Prin Sentinţa civilă nr. 228/2003 a Tribunalului Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului ales şi s-a anulat cererea de chemare în judecată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 538 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat sentinţa apelată şi a fixat termen pentru evocarea fondului.
Prin Încheierea din 2 februarie 2004, judecata cauzei a fost suspendată conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei de apel, cauza fiind repusă pe rol şi înaintată spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, conform Legii nr. 219/2005.
Ca urmare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare prin Decizia civilă nr. 1463 din 21 septembrie 2006 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti iar prin Încheierea din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Prin Decizia nr. 1214 din 8 decembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 379 A din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în apel cu evocarea fondului, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC H.N. SA, SC R.V. SA şi SC R. SA, fiind respinsă acţiunea faţă de acestea, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată, acţiunea formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi S.D.L., S.M., C.E., N.L., P.M.M.F., P.R., P.E., B.S., B.I.L. şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General.
S-au respins ca rămase fără obiect cererea de chemare în garanţie şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.D.L.
Recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva acestei din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 117 R din 4 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, care a modificat în parte Decizia recurată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtelor persoane fizice şi a pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti.
A constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare şi a obligat pârâţii persoane fizice să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie, imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii au declarat un nou recurs pârâţii S.M., C.E. şi P.M.M.F.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că, Decizia atacată este pronunţată în soluţionarea unui recurs.
Examinând excepţia de ordine publică, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtele S.M., C.E. şi P.M.M.F. este inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 din acelaşi cod.
Pe de altă parte, sistemul român de jurisdicţie a adoptat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac, stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. În speţă, recurentele-pârâte au declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care a fost admis un alt recurs declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâtele S.M., C.E. şi P.M.M.F. împotriva Deciziei civile nr. 117 R din 04 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8155/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8141/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
