ICCJ. Decizia nr. 8162/2011. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8162/2011
Dosar nr.1346/1/2011
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, revizuenţii Ş.G. şi Ş.R. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii B.V., B.M., A.I. şi A.D. revizuirea Deciziei civile nr. 103/R/2011 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 şi art. 327 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că între aceleaşi părţi au existat două litigii care au acelaşi obiect ce vizează imobilul din Cluj-Napoca str. F.L. şi că în cele două dosare au fost pronunţate două decizii definitive, irevocabile, respectiv, Decizia nr. 2288/R din 20 noiembrie 2008 şi Decizia nr. 103/R din 14 ianuarie 2011 atacată prin prezenta cerere.
Examinând cererea de revizuire formulată Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.
La data de 28 ianuarie 2008, reclamanţii Ş.R. şi Ş.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii B.V. şi B.M. să se dispună obligarea acestora la demolarea etajului ultim al imobilului situat în Cluj-Napoca, str. F.L. şi transformarea acestuia în mansardă iar în caz de refuz al părţilor, autorizarea efectuării lucrărilor pe cheltuiala acestora.
În motivarea cererii au arătat că imobilul din litigiu a fost construit în baza autorizaţiei de construire din 26 noiembrie 2004, eliberată de Direcţia de Urbanism a Primăriei Cluj-Napoca şi că ei în calitate de coproprietari au respectat detaliile impuse prin autorizaţie în vreme ce pârâţii au încălcat regimul de înălţime şi au construit un etaj în plus faţă de proiect.
Prin Sentinţa civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acţiunea reclamanţilor reţinând în considerente că prin Sentinţa civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost reţinută culpa comună a reclamanţilor şi a pârâţilor în nerespectarea soluţiei constructive aprobate prin autorizaţia din 26 noiembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii Ş.R. şi Ş.G. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât instanţa de fond a dat în mod greşit eficienţă efectelor excepţiei puterii de lucru judecat deoarece reclamanţii sunt părţi total diferite faţă de pârâţii din cauza în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 432/2008 din 17 septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamanţii Ş., reţinând că este nefondată critica invocării din oficiu a excepţiei puterii de lucru judecat de către instanţă şi apoi respingerea acesteia, în condiţiile în care judecătoria a reţinut doar că nu sunt întrunite condiţiile triplei identităţi, însă a avut în vedere că nu se mai poate aborda o chestiune sau o împrejurare litigioasă dezlegată într-un proces anterior, respectiv stabilirea culpei constructorilor în ridicarea imobilului în discuţie.
Recursul declarat de reclamanţii Ş. împotriva acestor din urmă hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj prin care a casat Decizia şi rejudecând, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că obiectul litigiului soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 905/2007 a Judecătoriei Cluj l-a constituit acţiunea în constatarea dreptului de proprietate al părţilor asupra construcţiei edificate pe terenul înscris în CF întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Or, obiectul acţiunii reclamanţilor în acţiunea de faţă, vizează obligarea pârâţilor la demolarea etajului ultim al imobilului în discuţie şi transformarea acestuia în mansardă.
Prin Sentinţa civilă nr. 1821 din 10 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 13299/211/2008 Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea precizată formulată de reclamanţii B.M. şi B.V. în contradictoriu cu pârâţii Ş.R., Ş.G. şi cererea formulată de intervenienţii A.I. şi A.D. şi în consecinţă:
A obligat pârâţii să semneze documentaţia necesară pentru emiterea autorizaţiei de construire şi a eliberării deciziei de luare în folosinţă pentru imobilele situate în Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentinţa să ţină loc de acord în acest sens.
A obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2008,3 RON în favoarea intervenienţilor A., respectiv 19,3 RON pentru reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii şi pârâţii sunt coproprietari asupra imobilului din litigiu, şi în baza autorizaţiei de construire din 26 noiembrie 2009, reclamanţii au edificat un imobil nerespectând proiectul autorizat. Prin întâmpinare pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.
Instanţa a reţinut că, la prima vedere, între reclamanţi şi pârâţi nu există un raport juridic obligaţional ci doar cel de coproprietate, de vecinătate, ceea ce face evident ca pârâţii să aibă calitate procesuală pasivă, obiectul cererii şi temeiul de drept incident presupunând în mod obligatoriu acest lucru.
După cum rezultă din copia autorizaţiei, pârâţii nu au fost titulari ai autorizaţiei de construire din 26 noiembrie 2004, dar au fost părinţii pârâtului.
A mai reţinut că pârâţii nu au cu reclamanţii nicio obligaţie convenţională sau legală de a face cu excepţia celor decurgând din raporturile de vecinătate.
Că, esenţial pentru justa soluţionare a cauzei este înscrisul aflat la dosar, adresa din 43 din 12 martie 2009 a Municipiului Cluj-Napoca, din conţinutul căreia reiese că dacă se completează documentaţia depusă de reclamanţi cu mai multe acte, printre care şi o cerere redactată şi semnată de proprietarii tabulari, deci şi de pârâţi, este posibilă eliberarea autorizaţiei, că vechea autorizaţie a expirat, iar intervenienţii nu pot finaliza vânzarea-cumpărarea pentru apartamentul acestora.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii prin care s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamanţilor formulată de A.I. şi A.D. au declarat apel Ş.R. şi Ş.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât se urmăreşte legalizarea unor ilegalităţi, respectiv obligarea de a li se da acordul cu privire la autorizarea unui imobil construit în frauda autorizaţiei.
Au mai arătat că nu sunt titulari ai autorizaţiei de construire, că nu au participat la construirea etajului ilegal, că nu sunt proprietari ai imobilului edificat de reclamanţi, fiind terţi faţă de orice interes al reclamanţilor şi nu pot fi obligaţi să facă nici măcar o cerere pentru legalizarea unei ilegalităţi.
Prin Decizia civilă nr. 465 A din 5 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de Ş.R. şi Ş.G. împotriva Sentinţei civile nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care a schimbat-o în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de B.M. şi B.V. şi cererea de intervenţie în interesul reclamanţilor şi în interes propriu formulată de A.I. şi A.D.
A obligat intimatul să plătească apelanţilor Ş. suma de 2.018,6 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că deşi prima instanţă a constatat în mod corect că pârâţii nu au participat la edificarea construcţiei fără autorizaţie, că etajul a fost edificat în frauda legii, că nu pot fi obligaţi a formula o cerere în interesul reclamanţilor a admis acţiunea în baza unei adrese emisă de Municipiul Cluj.
Întrucât între părţi nu există un raport obligaţional în baza căruia pârâţii ar putea fi obligaţi la semnarea cererii pentru eliberarea autorizaţiei, acţiunea trebuia respinsă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.M. şi B.V. şi intervenienţii A.I. şi A.D.
Prin Decizia civilă nr. 103/R/2011 din 14 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a fost admis recursul reclamanţilor şi respectiv al intervenienţilor împotriva Deciziei civile nr. 465/A din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în tot şi rejudecând, respinge apelul declarat de pârâţii Ş. în contra Sentinţei civile nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o menţine.
A obligat intimaţii Ş. să plătească reclamanţilor-recurenţi suma de 6.504,15 RON cheltuieli de judecată în recurs şi apel, iar intervenienţilor suma de 3.500 RON.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele considerente:
Instanţa de apel nu a analizat promisiunea de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcţia autorizată sub nr. X/2005 şi nici întâmpinarea din Dosarul civil nr. 250/211/2006 prin care autorii pârâţilor au solicitat admiterea acţiunii având ca obiect intabularea construcţiei în forma existentă azi.
Omiţând să constate că pârâţii sunt avânzi-cauză hotărârea din apel este şi nelegală.
Ş.I. şi Ş.M., autorii pârâţilor Ş., au încheiat cu familia B. promisiune de sistare a stării de indiviziune cu privire la construcţia autentificată sub nr. X/2005, la care este anexă raportul de expertiză întocmit de expert T.V., raport în baza căruia s-a convenit finalizarea lucrărilor şi intabularea construcţiei, în forma existentă azi, adică cu un nivel în plus faţă de autorizaţie.
Prin întâmpinarea depusă la Dosarul nr. 6476/2006 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de către Ş.I. şi Ş.M., deşi este un act sub semnătură privată, are valoarea juridică a unei manifestări unilaterale de voinţă - act juridic irevocabil, cu dată certă.
Dacă Ş.I. şi Ş.M. au fost de acord cu partajarea construcţiei în forma în care a fost edificată şi au fost de acord cu intabularea construcţiei în forma prezentă azi, curtea a constatat că pârâţii pot fi obligaţi să facă demersurile necesare legale pentru aceasta, printre demersuri fiind şi formularea unei cereri de autorizare a construcţiei.
Pârâţii Ş.R. şi G. sunt succesori cu titlu particular dat fiind că au cumpărat de la Ş.I. şi M. prin actul autentificat sub nr. Y/2007 partea din imobil ce a aparţinut acestora din urmă şi cu privire la care vânzătorii au încheiat cu reclamanţii actele juridice indicate.
Obligarea intimaţilor de a consimţi la reautorizarea construcţiilor derivă din aplicarea prevederilor art. 973 combinat cu art. 969 şi 970 alin. (2) C. civ., iar refuzul lor îmbracă forma abuzului de drept.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
În speţă, nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Obiectul litigiului soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca îl constituie cererea reclamanţilor Ş.R. şi Ş.G. de obligare a pârâţilor B.V. şi M., la demolarea ultimului etaj al imobilului situat în Cluj-Napoca str. F.L. şi transformarea acestuia în mansardă, în caz contrar autorizarea reclamanţilor de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.
Sentinţa civilă nr. 6925 din 2 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost casată cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe prin Decizia civilă nr. 2288/R/2008 din 20 noiembrie 2008.
În prezent cauza nu a fost soluţionată în fond având termen de judecată la 16 martie 2012.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În acuza ce formează Dosarul nr. 13299/21A/2008 în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 1821 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, obiectul acţiunii formulate de reclamanţii B.M. şi B.V. îl constituie obligarea pârâţilor Ş.R. şi Ş.G. să semneze cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. F.L., în caz contrar sentinţa să ţină loc de acord în acest sens.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele pct. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 103/R din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj formulată de revizuenţii Ş.R. şi Ş.G. va fi respinsă.
Va declina competenţa soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Ca părţi căzute în pretenţii potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii A.I. şi A.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuenţii Ş.G. şi Ş.R. împotriva Deciziei civile nr. 103 R din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Declină competenţa soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Obligă revizuenţii la plata a 2.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată către intimaţii A.I. şi A.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8167/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8151/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
