ICCJ. Decizia nr. 8173/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8173/2011
Dosar nr.6286/3/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 281 A din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Sentinţei civile nr. 1148 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a propus acordarea către reclamantă de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafaţă de 2503,28 mp situat în Caracal, str. T.R., judeţ Olt. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile Capitolului V din Legea nr. 247/2005, atributele de stabilire a despăgubirilor aparţin numai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Substituindu-se autorităţii notificate în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, ca urmare a refuzului nejustificat al acesteia din urmă de a da curs notificării şi de a o soluţiona, instanţa nu poate dispune mai mult decât ar putea dispune chiar autoritatea notificată în culpă. Cum aceasta putea doar propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, instanţa nu putea acorda ea însăşi aceste despăgubiri, atribuţiile legale în acest sens revenind exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. Recursurile
2.1. Motive
Împotriva hotărârii au declarat recurs atât reclamanta F.C. Olt, cât şi pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din care rezultă că persoana îndreptăţită trebuie să fie despăgubită fie de deţinătorul imobilului, fie de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Intimatul pârât are atât calitatea de entitate învestită cu soluţionarea notificării, cât şi calitatea de deţinător al imobilului.
Pârâtul a criticat Decizia instanţei de apel întrucât instanţa a omis să menţioneze modalitatea concretă prin care urmează să propună acordarea de despăgubiri reclamantei. Acest atribut aparţine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2.2. Analiza recursurilor
Recursurile nu sunt întemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Nefiind învestită cu analiza felului măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei, instanţa de apel a stabilit, cu respectarea cerinţelor art. 13 din Legea nr. 247/2005, faptul că acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faţă de textul enunţat, unitatea notificată nu are competenţa de a stabili şi cuantumul efectiv al despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptăţite.
Pe de altă parte, instanţa de apel a schimbat parţial hotărârea primei instanţe şi a păstrat obligaţia pârâtului de a emite dispoziţie prin care să propună acordarea despăgubirilor. Aşadar, în apel s-a schimbat numai conţinutul dispoziţiei ce trebuie emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În aceste condiţii, s-a făcut interpretarea corectă a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care arată că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
De vreme ce instanţa de apel a hotărât că unitatea notificată trebuie să emită decizie prin care să propună reclamantei acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale criticile formulate de niciuna dintre părţi nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta F.C. Olt şi pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Deciziei nr. 281 A din 02 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8179/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8174/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
