ICCJ. Decizia nr. 8199/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8199/2011
Dosar nr.632/45/2009*
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea asupra contestaţiei în anulare
Prin Sentinţa nr. 7 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.A. împotriva Sentinţei nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a decide astfel, instanţa a arătat că cererile prevăzute de art. I alin. (1) din OUG nr. 75/2008 sunt soluţionate în primă instanţă de curţile de apel. Contestatoarea, asistent judiciar, face parte din categoria personalului care a fost salarizat potrivit OUG nr. 27/2006, iar drepturile solicitate prin acţiunea soluţionată prin Sentinţa nr. 32/2009 sunt „drepturi salariale" în accepţiunea de drepturi care decurg din calitatea de salariat.
În opinia separată formulată de asistenţii judiciari contestaţia în anulare trebuia admisă şi cauza trimisă spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi. Obiectul acţiunii introductive se referă strict la drepturi băneşti şi nu la drepturi de natură salarială.
2. Recursul
2.1. Motive
Contestatoarea a declarat recurs prin care a invocat faptul că a introdus acţiunea indusă în eroare de apariţia în august 2008 a OUG nr. 75/2008.
Competenţa materială specială instituită de art. I din OUG nr. 75/2008 este stabilită raportat la obiectul acţiunilor „acordare drepturi salariale" şi nu raportat la calitatea persoanelor ce ar putea avea calitatea de reclamanţi.
Sumele solicitate cu titlu de decontări nu au avut niciodată, sub imperiul niciunei legi, natura juridică a unor drepturi salariale, ele nereprezentând o contraprestaţie a muncii.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Conform art. I alin. (1) din OUG nr. 75/2008, în forma în vigoare la data publicării, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
Aşadar, competenţa de primă instanţă a curţii de apel este în legătură cu litigii născute cu privire la drepturile salariale cuvenite persoanelor calificate de legiuitor.
Art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, în forma în vigoare la data publicării, arată că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă".
Or, în speţă, litigiul poartă asupra unor sume de bani care nu au ca temei juridic activitatea desfăşurată de asistentul judiciar, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile ordonanţei de urgenţă care dau în competenţa de primă instanţă a curţii de apel procesele ce intră sub incidenţa ei.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa hotărârea atacată.
În condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va admite contestaţia în anulare, va anula Sentinţa nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, şi va trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea T.A. împotriva Sentinţei nr. 7 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi în consecinţă:
Casează Decizia atacată.
Admite contestaţia în anulare formulată împotriva Sentinţei nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Anulează sentinţa şi trimite cauza la Tribunalul Iaşi spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 8201/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8198/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
