ICCJ. Decizia nr. 8546/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8546/2011
Dosar nr.2438/117/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 743 din 16 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2438/117/2010, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii V.G.V., V.F. şi V.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1707 din 18 martie 2010 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respingând petitul privind obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a dispus modificarea art. 6 al Dispoziţiei nr. 2444 din 17 iulie 2006, în sensul că acesta va avea următorul cuprins: „Se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafaţa de 1709 mp teren şi pentru următoarele bunuri: instalaţia de apă, instalaţia de canalizare, două cămine de vizitare şi gard din lemn, încorporate imobilului teren preluat de stat prin expropriere, situat administrativ în Cluj-Napoca str. D., evidenţiat în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în vedere despăgubirile încasate la expropriere", în favoarea reclamanţilor.
Pentru a emite dispoziţia menţionată mai sus, pârâtul a avut în vedere Dispoziţia nr. 2444 din 17 iulie 2006, Sentinţa civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj pronunţată în Dosarul nr. 7292/117/2006 şi Decizia civilă nr. 102/R/2008 a Curţii de Apel Cluj.
Din cuprinsul Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curţii de Apel Cluj rezultă că prin Sentinţa civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanţi, s-a dispus anularea în parte a Dispoziţiei nr. 2444 din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea în natură a unei suprafeţe de 971 mp teren şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1709 mp teren.
Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâţii să propună acordarea de despăgubiri reclamanţilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi pentru următoarele bunuri: instalaţia de apă, instalaţia de canalizare, două cămine de vizitare şi gard din lemn, încorporate imobilului teren preluat de stat prin expropriere, situat administrativ în Cluj-Napoca str. D., evidenţiat în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în vedere despăgubirile încasate la expropriere, fiind păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia nr. 5209/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curţii de Apel Cluj şi s-a dispus casarea deciziei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Cauza se află în prezent pe rolul Curţii de Apel Cluj, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 1611/33/2009.
În aceste condiţii, tribunalul a constatat că Dispoziţia nr. 1707 din 18 martie 2010 este nelegală, fiind emisă în temeiul unei decizii casate, fiind incidente dispoziţiile art. 311 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „hotărârea casată nu are nici o putere".
Pe de altă parte, petitul al doilea din acţiunea reclamanţilor, prin care se solicită obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii care să aibă în vedere despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009 este neîntemeiat, în condiţiile în care în dosarul menţionat nu s-a pronunţat până în prezent nicio hotărâre, cauza fiind pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Prin Decizia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a fost respins ca nefondat apelul reclamanţilor împotriva sentinţei menţionate, confirmându-se legalitatea şi temeinicia considerentelor primei instanţe.
Instanţa a constatat, cu privire la cel de-al doilea petit, că solicitarea din prezenta cauză constituie tocmai obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 iar, pe de altă parte, în prezentul litigiu nu există temei legal ori judiciar care să fundamenteze obligaţia pârâtului la emiterea unei astfel de dispoziţii.
Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, s-a susţinut că, în ipoteza menţinerii părţii din hotărâre prin care este anulată Dispoziţia nr. 1707 din 18 martie 2010, pentru respectarea principiului unităţii şi continuităţii soluţiilor, se impune conexarea prezentului dosar cu cel cu nr. 1611/33/2009 al Curţii de Apel Cluj, al cărui obiect îl constituie contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 2444 din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, urmărindu-se obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii care să aibă în vedere despăgubirile calculate potrivit expertizei din Dosarul nr. 1611/33/2009.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Cu toate că recurenţii au indicat drept temei juridic al criticilor formulate cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că este posibilă, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea acestora în cazul descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Reclamanţii au formulat solicitarea de conexare a prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 în faţa instanţei de apel, care a respins-o la termenul din 20 ianuarie 2011, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Reiterarea acestei solicitări prin motivele de recurs semnifică formularea unei critici de nelegalitate împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de conexare de către instanţa de apel, aşadar, pentru încălcarea unei norme de drept procesual, ceea ce justifică analizarea susţinerilor în contextul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Este de precizat că, formulând cererea de conexare, reclamanţii au avut în vedere exclusiv cel de-al doilea petit din acţiunea introductivă, nu şi primul petit vizând anularea Dispoziţiei nr. 1707 din 18 martie 2010, care a fost admis prin hotărârea primei instanţe, iar dispoziţia a intrat în puterea lucrului judecat, în condiţiile în care pârâtul nu a declarat apel.
Prin cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei alte dispoziţii care să aibă în vedere despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009.
Se observă că prima instanţă din prezenta cauză a respins cel de-al doilea petit cu motivarea că, până la momentul soluţionării cauzei, nu s-a pronunţat nicio hotărâre - respectiv cel puţin o hotărâre definitivă -, Dosarul nr. 1611/33/2009 aflându-se pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Dată fiind această motivare, chiar dacă cererea a fost considerată ca neîntemeiată, a fost respinsă ca prematură, apreciindu-se, aşadar, că existenţa şi conţinutul unei obligaţii în sarcina pârâtului, astfel cum se solicită în cauză, pot fi stabilite abia după finalizarea Dosarului nr. 1611/33/2009.
Prin motivele de apel, reclamanţii nu au formulat critici referitoare la modul de soluţionare a celui de-al doilea petit (de altfel, nici prin motivele de recurs), susţinând doar necesitatea conexării cauzei de faţă cu Dosarul nr. 1611/33/2009.
În contextul absenţei în apel a unor critici concrete faţă de respingerea ca prematură a cererii având ca obiect obligaţie de a face, se constată că instanţa de apel a procedat corect respingând solicitarea de conexare, cât timp s-a reţinut necontestat că o cerere cu acest obiect poate fi formulată abia după finalizarea Dosarului nr. 1611/33/2009.
Chiar dacă s-ar considera că apelul nu a fost motivat - conţinând doar solicitarea de conexare, care a fost reiterată verbal la termenul de judecată din 20 ianuarie 2011 -, aplicabile fiind dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., cererea de conexare ar fi fost lipsită de finalitate.
Astfel, dată fiind soluţia de respingere ca prematură a cererii în primă instanţă, o eventuală admitere a apelului pe acest aspect (dispusă fie de instanţa în faţa căreia s-a cerut conexarea sau de instanţa care ar fi conexat pricinile) ar fi condus la desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010 (modificare aplicabilă în cazul proceselor începute ulterior datei de 26 noiembrie 2010, ipoteză neîntrunită în speţă).
Or, în toate cazurile, din raţiuni strict procedural, rejudecarea nu ar putea avea loc până la finalizarea cauzei având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2444 din 17 iulie 2006, ceea ce atestă lipsa de finalitate a unei eventuale conexări, astfel cum preconizează recurenţii-reclamanţi.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii V.G.V., V.F. şi V.R.M. împotriva Deciziei nr. 20/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 8552/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8544/2011. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... → |
|---|
