ICCJ. Decizia nr. 8532/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8532/2011
Dosar nr.4955/1/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 15 mai 2000, sub nr. 3107/2000, reclamanţii C.D. şi C.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând să se constate că aceştia deţin fără titlu valabil terenul în suprafaţă de 583 mp din şos. B.-P. şi, în consecinţă, să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi posesie acest teren sau, în cazul în care este afectat unei destinaţii de utilitate publică, să le achite o dreaptă despăgubire.
Prin Sentinţa civilă nr. 272 din 14 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea, ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 114/A din 04 martie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei sus-menţionate.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanţi, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin Încheierea din 23 ianuarie 2004, suspendarea judecăţii în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, la cererea recurenţilor-reclamanţi, care au arătat că înţeleg să urmeze calea legii speciale pentru restituirea prin echivalent a imobilului litigios.
Cauza a stat în nelucrare până la 26 octombrie 2011, când instanţa, după verificarea stadiului soluţionării notificării, a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 02 decembrie 2011.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive.
Judecata recursului a fost suspendată la data de 23 ianuarie 2004, în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, la cererea recurenţilor-reclamanţi, care au învederat că au ales calea legii speciale, formulând notificare de restituire prin echivalent a imobilului litigios.
Conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederile acestei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.
Rezultă că, suspendarea pe acest temei dăinuie până când notificarea formulată în procedura Legii nr. 10/2001 primeşte o rezolvare definitivă şi irevocabilă.
În urma verificărilor efectuate de instanţă, din oficiu, reieşit că, faţă de refuzul unităţii deţinătoare de soluţionare a notificării, reclamantul C.M. a sesizat instanţa de judecată, astfel că prin Sentinţa civilă nr. 323 din 09 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti i s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită cu privire la terenul în suprafaţă de 583 mp şi s-a dispus restituirea acestuia prin echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 3A din 04 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar recursul exercitat de aceeaşi parte împotriva deciziei din apel a fost şi el respins, prin Decizia nr. 5110 din 11 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, după cum reiese din considerentele acestei din urmă decizii, ataşată la dosar.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă, iar potrivit art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp dăinuie suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
Cum suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă pe temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 dăinuie până când notificarea formulată în procedura Legii nr. 10/2001 primeşte o rezolvare definitivă şi irevocabilă şi cum suspendarea pentru acest motiv nu a fost cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, urmează a se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 250 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea cursului perimării a operat, în cauză, până la data de 11 octombrie 2010, când a fost soluţionată, în mod irevocabil, contestaţia împotriva refuzului de soluţionare a notificării de către unitatea deţinătoare.
În consecinţă, de la această dată a început să curgă termenul de perimare de un an, care s-a împlinit la data de 11 octombrie 2011, conform modului de calcul prescris de dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
Deoarece perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în judecată vreme de un an, iar, în speţă, după încetarea suspendării dispusă în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, părţile au lăsat să treacă mai mult de un an fără să facă nici un act de procedură în vederea reluării judecăţii, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de aceste dispoziţii legale, văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii C.D. şi C.M. împotriva Deciziei nr. 114/A din 04 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 decembrie 2011.
Procesat de AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 8526/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8533/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
