ICCJ. Decizia nr. 8555/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 8555/2011
Dosar nr.932/62/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 236 din 14 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 932/62/2010, Tribunalul Braşov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul P.Ş., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă, a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 7.000 euro sau echivalentul în lei a acesteia la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, respingând celelalte pretenţii ale reclamantului.
În motivarea sentinţei, s-a arătat, în esenţă, că reclamantul este dat fiind prejudiciul moral suferit prin condamnarea la 6 ani închisoare, conform Sentinţei penale nr. 405/1971 a Tribunalului Militar Cluj, pentru transportul şi distribuirea de material de propagandă iehovistă, fiind membru al sectei religioase interzise „M.I.", infracţiune prevăzută de art. 166 alin. (2) C. pen.
În conformitate cu art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 221/2009, condamnarea pentru fapta prevăzută de acest articol menţionat are caracter politic de drept, astfel că cererea de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de reclamant a fost respinsă, caracterul politic al acestei condamnări fiind stabilit de lege.
În consecinţă, s-a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la daune morale în temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, avându-se în vedere, în ceea ce priveşte cuantumul acestora, limitele stabilite prin OUG nr. 62/2010 de modificare şi completare a Legii nr. 221/2009, precum şi faptul că reclamantul primeşte, în calitate de fost deţinut politic, o indemnizaţie lunară de 1.016 RON începând cu data de 1 aprilie 1990.
Prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamant şi s-a admis apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, ce a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale, iar dispoziţiile astfel vizate reglementează tocmai despăgubirile pentru daune morale, de natura celor solicitate de titularii acţiunii.
În conformitate cu prevederile art. 147 din Constituţia României, dispoziţiile din legile constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile constituţionale cu dispoziţiile din Constituţie.
În acest context, instanţa de apel a conchis în sensul că Decizia instanţei de contencios constituţional, definitivă şi general obligatorie, are efect hotărâtor asupra dezlegării litigiului, în condiţiile în care nu se poate pronunţa o hotărâre de către instanţa de judecată întemeiată pe o dispoziţie legală constatată ca fiind neconstituţională.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând, în esenţă, că instanţa de apel ar fi trebuit să soluţioneze cauza pe baza legii de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că era constituţională la acea dată, modificarea intervenită prin deciziile Curţii Constituţionale neputând opera retroactiv.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia adoptată pe Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358 şi nr. 1360 din 21 octombrie 2010, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea normei ce reprezintă temeiul juridic al pretenţiilor reclamantului, ale căror efecte asupra cauzei de faţă au fost analizate din perspectiva unui motiv de ordine publică, invocat din oficiu, şi nu prin prisma motivelor de apel ale reclamantului.
Aspectul procesual relativ la efectele celor două decizii ale Curţii Constituţionale asupra procedurilor jurisdicţionale aflate în curs de desfăşurare a fost clarificat prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEîntr-un recurs în interesul legii.
Această decizie a fost publicată în M. Of. nr. 789/7.11.2011, ca atare nu poate fi ignorată în cauză, producându-şi efectele la data soluţionării prezentului recurs, în virtutea dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezlegările date problemelor de drept judecate prin recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţe.
Prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, s-a statuat că „urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.358/2010 şi nr. 1.360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.".
În motivarea deciziei date în interesul legii, s-a arătat că, în raport atât de cadrul normativ intern, cât şi de blocul de convenţionalitate, reprezentat de textele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi de jurisprudenţa instanţei europene creată în aplicarea acestora, cele două decizii ale Curţii Constituţionale trebuie să îşi găsească aplicabilitatea asupra raporturilor juridice aflate în curs de desfăşurare.
Astfel, prin prisma regulilor de aplicare a legii în timp, situaţiile juridice în curs de constituire (facta pendentia) în temeiul Legii nr. 221/2009 - cum sunt drepturile de creanţă, a căror concretizare (sub aspectul titularului, căruia trebuie să i se verifice calitatea de condamnat politic, şi al întinderii dreptului, în funcţie de mai multe criterii prevăzute de lege) se poate realiza numai în urma verificărilor jurisdicţionale realizate de instanţă - sunt sub incidenţa efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, de imediată şi generală aplicare.
Ca atare, la momentul la care instanţa este chemată să se pronunţe asupra pretenţiilor formulate, norma juridică nu mai există şi nici nu poate fi considerată ca ultraactivând (nefiind vorba despre o situaţie juridică voluntară), în absenţa unei dispoziţii legale exprese.
De asemenea, prin constatarea neconstituţionalităţii textului de lege şi lipsirea lui de efecte erga omnes şi ex nunc nu este afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfăşura făcând abstracţie de cadrul normativ legal şi constituţional, ale cărui limite au fost determinate tocmai în respectul preeminenţei dreptului, al coerenţei şi al stabilităţii juridice.
Dreptul de acces la tribunal şi protecţia oferită de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu înseamnă recunoaşterea unui drept care nu mai are niciun fel de legitimitate în ordinea juridică internă, a conchis instanţa supremă.
Dată fiind Decizia în interesul legii, se constată că, în cauză, instanţa de apel a procedat corect dând eficienţă deciziilor Curţii Constituţionale, cât timp, la data publicării lor în M. Of. - 15 noiembrie 2010, cauza nu era soluţionată printr-o hotărâre definitivă.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, drept pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.Ş. împotriva Deciziei nr. 2/Ap din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
← ICCJ. Decizia nr. 8556/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 8554/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
---|