ICCJ. Decizia nr. 1058/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1058/2012
Dosar nr. 41589/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 17 februarie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 7 februarie 2011, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea Deciziei nr. 143758/ 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 4353 din 28 martie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut următoarele:
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, când Legea nr. 19/2000 era în vigoare, dispoziţiile acesteia fiind aplicabile în ceea ce priveşte procedura de contestare.
În raport de dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, s-a avut în vedere că acţiunea este îndreptată împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, competenţa de soluţionare a cererii revenind instanţei de la sediul acesteia, respectiv Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 285 din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
S-a constatat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
Instanţa a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că, fiind în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat, s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
În raport de dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 263/2010 şi art. 727 C. proc. civ., instanţa a statuat că, deşi Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile C. proc. civ., acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că, prin analogie se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind reglementată printr-o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului pentru o judecată echitabilă statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii. Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1059/2012. Civil → |
|---|
