ICCJ. Decizia nr. 1045/2012. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1045/2012
Dosar nr. 2/195/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 03 ianuarie 2010 pe rolul Judecătoriei Brad, sub nr. 2/195/2008, astfel cum a fost precizată, reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii J.F. şi J.H., C.V. şi M.G., să se dispună rectificarea suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară a imobilului nr. 000 Crişcior, nr. top. xxx.
La data de 10 aprilie 2010 numitul D.M. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând, în calitate de coproprietar al imobilului în litigiu, să se dispună, de asemenea, rectificarea suprafeţei de teren înscrise în cartea funciară sus-menţionată.
Prin Sentinţa civilă nr. 132/2010, prima instanţă a admis acţiunea civilă şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenient, a constatat că imobilul proprietatea reclamantului şi intervenientului, în cotă de ½ parte pentru fiecare, înscris în CF nr. 000 Crişcior, nr. top. xxx, cu profilul de carte funciară „casă, anexe gospodăreşti, curte şi grădină”, în suprafaţă tabulară de 870 mp, are suprafaţa reală de 2346 mp., conform raportului de expertiză topografică judiciară efectuat de expert tehnic judiciar C.M., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi a dispus rectificarea suprafeţei astfel constatată. S-a respins pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive acţiunea faţă de pârâţii S.I., M.G. şi P.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu este înscris în CF 531 Crişcior cu nr. top. xxx, în suprafaţă tabulară de 870 mp., reprezentând casă, anexe, curte şi grădină şi are ca proprietari pe reclamantul D.I. şi intervenientul D.M., în cotă de ½ parte fiecare.
Prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză s-a identificat acest imobil şi s-a stabilit, în urma măsurătorilor expertului, că suprafaţa lui reală este de 2346 mp. Pârâţii J.F. şi Horia, proprietari ai imobilelor învecinate au achiesat la acţiune.
Împotriva hotărârii a formulat apel reclamantul D.I., solicitând a se modifica soluţia primei instanţe în sensul ca rectificarea CF să se facă pentru o suprafaţă reală mai mare.
În motivarea apelului, reclamantul a invocat faptul că trebuia să se rectifice separat suprafeţele cuvenite lui şi intervenientului; că expertul a sesizat unele greşeli în CF vizând transformarea din iugăre în mp. însă nu a stabilit corect suprafeţele reale ce revin părţilor.
Prin Decizia civilă nr. 387/A/2010, Tribunalul Hunedoara a respins apelul reclamantului, reţinând că expertiza efectuată în primă instanţă şi completată în apel nu putea să stabilească separat pentru reclamant faţă de fratele său, intervenientul D.M., suprafeţele reale ce le-ar reveni, deoarece acţiunea promovată de reclamant nu a avut ca obiect şi sistarea coproprietăţii dintre cei doi, ci doar stabilirea suprafeţei reale a imobilului aflat în coproprietatea lor şi înscrierea în CF a acestei suprafeţe.
Cu privire la suprafaţa imobilului, s-a constatat că expertul şi-a menţinut aceleaşi concluzii ale raportului şi prin completarea lui în apel, precizând clar că suprafaţa reală este cea de 2346 mp., astfel cum a rezultat din măsurători.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 171 din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Recurentul-reclamant D.I., în termen legal, împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica în drept vreunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 17 februarie 2012, s-a invocat din oficiu excepţia netimbrării recursului.
Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia - „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii” - va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului.
Astfel, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea cererii, împiedicând discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza, în temeiul art. 137 şi 316 C. proc. civ.
Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/197, dispoziţii incidente şi în cazul neaplicării timbrului judiciar.
Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, „cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru”.
Pentru termenul de judecată din 17 februarie 2012, recurentului i s-a pus în vedere prin citaţie să timbreze cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi timbru judiciar în cuantum de 0,15 RON.
Cum în cauză recurentul nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar prevăzut de actul normativ anterior menţionat, aşa cum dealtfel i s-a pus în vedere şi prin citaţia emisă pentru termenul de judecată acordat în vederea soluţionării recursului, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat, fără a mai fi analizate aspectele de nelegalitate invocate în calea de atac formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamatul D.I. împotriva Deciziei civile nr. 171 din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1042/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2012. Civil. Asigurări sociale.... → |
|---|
