ICCJ. Decizia nr. 1163/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1163/2012
Dosar nr.44500/299/2011
Şedinţa de la 1 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, BEJ M.M.A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la cererea creditorului SC A.C. SRL Bucureşti, privind pe debitorul SC V. SRL Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 9586 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Ploieşti a declinat soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulate de creditoarea SC A.C. SRL împotriva debitoarei SC V. SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În argumentarea acestei sentinţe Judecătoria Ploieşti a apreciat că în ceea ce priveşte materia încuviinţării executării silite, se prevede expres o procedură şi o competenţă absolută, de la care părţile nu pot deroga.
S-a reţinut că în faza de încuviinţare a executării silite a Sentinţei civile nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 28212/299/2010 - titlu executoriu – instanţa nu analizează probleme de fond care să necesite aplicarea dreptului material, o astfel de cerere implicând o analiză exclusiv procedurală, în care se verifică doar aspecte privitoare la existenţa titlului executoriu, precum şi la competenţa instanţei care trebuie verificată din oficiu.
S-a apreciat că Judecătoria Ploieşti nu este competentă nici material şi nici din punct de vedere teritorial câtă vreme această instanţă nu poate avea calitatea de instanţă de executare, cu atât mai mult cu cât nu s-a prezentat vreo dovadă că debitorul ar avea bunuri în judeţul Prahova, creditorul nefiind în măsură să indice nici sediul social şi nici punctul de lucru al debitoarei pe întreaga durată a soluţionării fondului somaţiei de plată sau în cadrul acestui dosar.
Aşa fiind, instanţa a considerat că jurisdicţia în materia încuviinţării executării silite este una specializată, în sensul că presupune aplicarea normelor speciale din materia executării silite în ceea ce priveşte competenţa instanţelor care derogă de la normele de drept comun.
În consecinţă, instanţa a apreciat că pentru încuviinţarea executării silite a debitorului, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, întrucât este singura instanţa care îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată instanţă de executare.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa nr. 21210 din 25 noiembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a declinat soluţionarea cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei sentinţe, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prin însăşi cererea depusă, creditorul şi-a manifestat opţiunea ca executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Ploieşti, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială acestei instanţe.
De altfel, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ M.M.A., ce îşi desfăşoară activitatea în raza Curţii de Apel Ploieşti, fiind neechivocă voinţa sa ca executarea silită să se realizeze în municipiul Ploieşti.
Totodată, instanţa a avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o condiţie prealabilă încuviinţării executării silite, indicarea de către creditor a bunurilor debitorului pe care înţelege să le urmărească silit şi nici a formelor de executare silită de care înţelege să uzeze pentru realizarea creanţei sale.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă Curtea constată că cele două instanţe Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, obiectul acţiunii poartă asupra unei executări silite izvorâte din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 22385 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
În aplicarea art. 3731alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţei de executare, iar potrivitart. 373C. proc. civ., hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acesta.
Cum în speţă pe raza municipiului Ploieşti debitoarea deţine bunuri ce pot fi urmărite silit şi cum creditoarea înţelege să pornească executarea cu privire la aceste bunuri în aplicarea evocatelor texte de lege, competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Ploieşti.
Aşa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorii Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1162/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
