ICCJ. Decizia nr. 1166/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1166/2012
Dosar nr. 1702/107/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3091 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta T.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A constatat caracterul politic al măsurii administrative suferite de tatăl reclamantei şi a respins în rest acţiunea, obligând pârâtul la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că B.E., tatăl reclamantei, a fost internat în coloniile de muncă ";Peninsula"; şi ";Poarta Albă"; pentru o perioadă de 22 luni, iar această măsură, potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, reprezintă o măsură administrativă cu caracter politic.
În ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, tribunalul a reţinut că, prin Decizia nr. 1358/2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (1) teza I din Legea nr. 221/2009, constatând că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
Prin Decizia nr. 86 din 11 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii este obligată să plătească celeilalte părţi cheltuielile de judecată.
Din moment ce instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantei, în mod corect prima instanţă a apreciat că pârâtul este parte căzută în pretenţii.
Nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., deoarece, la data promovării acţiunii, Legea nr. 221/2009 prevedea dreptul la daune morale pentru condamnările sau măsurile administrative cu caracter politic din perioada regimului comunist.
Chiar dacă Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, nu poate fi înlăturată culpa pârâtului în efectuarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Invocând la modul general dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece acordarea cheltuielilor de judecată la prima instanţă nu se justifică, pentru că acţiunea reclamantei a fost admisă numai în parte şi numai în ceea ce priveşte constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate tatălui reclamantei.
Legea nr. 221/2009 prevede că acţiunile sunt scutite de plata taxelor de timbru, iar Statul Român nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu a căzut în pretenţii.
De altfel, după publicarea Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, reclamanta nu mai putea beneficia de despăgubiri, iar pârâtul a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile acesteia.
Recursul declarat, care permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative a internării tatălui său în colonie de muncă şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Prin admiterea în parte a cererii reclamantei şi constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate, instanţa a constatat că parte din pretenţiile reclamantei au fundament juridic, ceea ce face ca pârâtul să fie parte căzută în pretenţii.
Chiar dacă Legea nr. 221/2009 prevede că acţiunile ce izvorăsc din aplicarea ei sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cheltuielile de judecată nu se reduc doar la acestea, ele incluzând o gamă variată de cheltuieli (de la onorariu de avocat şi până la cheltuieli de transport) care vor trebui achitate, dacă sunt solicitate, de partea care a căzut în pretenţii.
Nici susţinerea pârâtului referitoare la recunoaşterea pretenţiilor reclamantei la prima zi de înfăţişare nu este fondată, deoarece, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul nu a făcut nici o menţiune cu privire la constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate, iar în ceea ce priveşte obligarea la despăgubiri, recunoaşterea nu a fost pură şi simplă, ci condiţionată de neacordarea de despăgubiri în condiţiile altor acte normative.
De aceea, recursul declarat se va privi ca nefondat, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Deciziei nr. 86 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1167/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
