ICCJ. Decizia nr. 1173/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1173/2012
Dosar nr. 3881/113/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. 9653/196/2008, S.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva unei somaţii transmisă de D.S.P.B.
Prin sentinţa civilă nr. 6830 din 17 noiembrie 2008, Judecătoria Brăila a anulat, ca netimbrată, acţiunea, reţinând că, pentru termenul din data de 17 noiembrie 2008 contestatorul a fost înştiinţat să achite taxa de timbru de 10 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancţiunea anulării cererii, aşa cum rezultă din adresa de la dosarul de fond.
Prin Decizia civilă nr. 261 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Brăila, secţia civilă a respins, ca tardiv, recursul, reţinând că sentinţa recurată a fost comunicată contestatorului S.G. la data de 30 decembrie 2008, ultima zi a termenului de recurs fiind 15 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 27 mai 2009 (conform ştampilei de primire), astfel încât calea de atac se situează în afara termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a exercitat cale de atac S.G., înregistrată iniţial ca fiind revizuire dar ulterior precizată oral de acesta, în Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2010, ca fiind "recurs în interesul legii".
Prin Decizia civilă nr. 272 din 20 septembrie 2010, Tribunalul Brăila, secţia civilă, raportat la precizarea făcută de petent în şedinţă publică, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea este inadmisibilă, potrivit următoarelor argumente:
Potrivit art. 329 alin. (1) C. proc. civ. "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti".
Acelaşi text, în alin. (3), precizează că "Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
Condiţiile promovării recursului în interesul legii se referă, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale anterior citate, atât la legitimarea procesuală activă, care aparţine procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, colegiilor de conducere ale curţilor de apel ori ministrului justiţiei, cât şi la obiectul acestei căi extraordinare de atac, respectiv, "chestiunile de drept care au fost soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti".
În afara acestor condiţii, din dispoziţiile art. 329 C. proc. civ. se mai poate desprinde şi o condiţie particulară, şi anume, aceea a existenţei unor probleme de drept care au primit o dezlegare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.
Scopul şi finalitatea recursului în interesul legii, respectiv, asigurarea unei jurisprudenţe unitare şi lipsa de efecte asupra hotărârilor examinate, determină clarificarea noţiunii de "probleme de drept dezlegate în mod diferit", care nu se referă la aspectele deduse judecăţii de părţi în cadrul exercitării căilor de atac prevăzute de lege la îndemâna acestora, ci în general, la soluţii diferite pronunţate în situaţii similare de instanţe diferite.
Or, în speţă, calea de atac intitulată "recurs în interesul legii" nu este promovată de subiectul legitimat procesual activ în mod imperativ de lege, nu are ca obiect chestiuni de drept asupra cărora instanţele să se fi pronunţat în mod diferit şi nu are drept scop asigurarea unei jurisprudenţe unitare, astfel încât condiţiile de admisibilitate ale acesteia nu sunt îndeplinite.
Pentru aceste, considerente, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de S.G. împotriva deciziei nr. 261 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Brăila, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
