ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1180/2012
Dosar nr.40495/3/2011
Şedinţa din cameră de consiliu de la 22 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 573 din 21 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1351/8612011, Tribunalul Suceava, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000, text în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, dispoziţii care prevăd că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de la sediul pârâţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 12 ianuarie 2012 pronunţată în dosarul nr. 4049513/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat, ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 10 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului, în speţă, Tribunalul Suceava.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi a Legii nr. 164/2001, emise de o casă sectorială de pensii, şi anume casa de pensii din cadrul M.A.I.
Deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 10 februarie 2011.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 10 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanţilor, respectiv, Tribunalul Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1181/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
