ICCJ. Decizia nr. 1181/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1181/2012
Dosar nr.49554/3/2011
Şedinţa din cameră de consiliu de la 22 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 763VM din 12 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 2735162/2011, Tribunalul Braşov, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul." Rezultă că în această materie operează o competenţă teritorială exclusivă, în sensul că pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, instanţa competentă este cea de la sediul pârâtului, în speţă, Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 10451 din 22 noiembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 49554/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie este competentă instanţa de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum Decizia contestată a fost emisă ulterior modificării arătate, rezultă că legea aplicabilă este legea nouă, iar instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv, Tribunalul Braşov.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume casa de pensii din cadrul M.A.I.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 28 februarie 2011.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume, 28 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului D.N., respectiv, Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1171/2012. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
