ICCJ. Decizia nr. 1182/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1182/2012
Dosar nr. 1322/2/2007
Şedinţa publică din 14 februarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 aprilie 2004, reclamanţii P.C. şi N.F. au chemat în judecată pe pârâţii SC B.T.T. SA Bucureşti, comuna Costineşti prin Primar, comuna 23 August prin Primar, solicitând să se dispună anularea deciziilor nr. 452 din 1 martie 2004, nr. 509 din 4 martie 2004 şi 521 din 8 martie 2004, emise de B.T.T. SA Bucureşti şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură a următoarelor imobile: 7 grajduri în curtea fostului CAP (5 în partea stângă şi două în partea dreaptă) şi terenul aferent în suprafaţă de 40 ha; casă de piatră (vila P.), situată în str. G.B. şi terenul aferent în suprafaţă de 842 mp; grajd de piatră (bar -patiserie) şi terenul aferent în suprafaţă de 10.000 mp., (situat vis-a-vis de Poliţie, între lacul Ghiol Costineşti şi str. Principală); lăptărie şi grajd de vaci şi terenul aferent în suprafaţă de 2700 mp; terenul în suprafaţă de 1,680 mp situat în strada G.B.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai autorului P.M., acesta dobândind prin contractul de vânare – cumpărare autentificat din 22 aprilie 1935 de la F.B. o suprafaţă de 100 ha teren, aflată la acea dată pe raza comunei D.E. (astăzi 23 August).
Din această suprafaţă, ca urmare a aplicării reformei agrare din 16 mai 1945 i-au fost confiscate 50 ha, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 24 ianuarie 1946.
Pe suprafaţa rămasă de 50 ha a fost edificată o fermă experimentală denumită „Genoteca Moşneni", imobil care se află în prezent în patrimoniul SC A. SA, ulterior şi această suprafaţă fiind expropriată (în anul 1949).
Suprafaţa de 26,7 ha a fost retrocedată reclamanţilor prin hotărâri judecătoreşti şi nu face obiectul dosarului.
Imobilele solicitate prin notificările formulate se regăsesc pe restul din suprafaţa totală de 100 ha, ce au aparţinut autorului reclamanţilor.
Notificările din 9 august 2001 şi 154 din 14 iunie 2001 au fost adresate iniţial Primăriei Costineşti, care prin adresă i-a informat pe reclamanţi că imobilele solicitate se fală în posesia Biroului de Turism pentru Tineret SA şi că au fost înaintate spre soluţionare acestei societăţi, notificarea din 13 februarie 2002 fiind adresată direct respectivei societăţi.
Toate cele trei notificări au fost respinse prin deciziile sus menţionate.
Cu privire la deciziile nr. 452 din 1 martie 2004 şi 521 din 8 martie 2004, reclamanţii au arătat că sunt lovite de nulitate, întrucât le lipseşte dispoziţia, iar motivul pentru care au fost respinse este acela că imobilele respective se află în Costineşti, iar terenul autorului lor a fost expropriat din comuna D.E., astăzi comuna 23 August.
Motivul reţinut nu este legal, deoarece în timp au intervenit mai multe reorganizări teritoriale.
În ceea ce priveşte notificarea nr. 674 din 13 februarie 2002, pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti a motivat că imobilele solicitate prin notificarea respectivă au trecut în proprietatea SC A.P. SA şi SC P.C. SA, împrejurare ce nu a fost dovedită.
Prin cererea precizatoare din 27 aprilie 2004, reclamanţii au arătat că solicită restituirea clădirii menţionate drept „clădire modestă", situată în spatele Vilei P. şi menţionată la pct. 1.5. din Notificare.
Prin încheierea din 22 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor comuna Costineşti prin primar şi comuna 23 August prin primar, emitentul deciziilor a căror nulitate se solicită, fiind SC B.T.T. SA Bucureşti.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a pronunţat sentinţa nr. 582 din 24 mai 2005 prin care a respins contestaţia reclamanţilor ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut în esenţă că în ceea ce priveşte Decizia nr. 452 din 1.03,.2004, intimata a comunicat contestatorilor că imobilul ce face obiectul notificării din 9 august2001 nu este deţinut de către SC B.T.T. SA Bucureşti
Faţă de conţinutul actului emis de către intimată, care constituie practic un act de dispoziţie prin care se desesizează de soluţionarea notificării menţionate, pentru că nu deţine imobilul şi, în consecinţă, nu are obligaţia de a acorda măsuri reparatorii pentru el, tribunalul a apreciat că respectivul act constituie o dispoziţie în sensul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, supusă căii de atac reglementată prin art. 24 alin. (7) din aceiaşi lege.
Susţinerea contestatorilor, în sensul că actul de dispoziţie menţionat ar fi lovit de nulitate absolută, pentru că i-ar lipsi „o parte esenţială a structurii logico-juridice şi anume dispoziţia", s-a reţinut ca nefondată faţă de împrejurarea că sancţiunea nulităţii operează numai în situaţia în care actul juridic a fost emis cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative.
Cu privire la Decizia nr. 521 din 8 martie 2004, s-a apreciat că nu poate fi reţinută nulitatea absolută a ei din punct de vedere al modului în care este structurată şi a dispoziţiilor legale speciale din Legea nr. 10/2001 referitoare la procedura de soluţionare a cererilor pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Respectiva decizie argumentează punctul de vedere al intimatei, în sensul netemeiniciei notificării din 14 iunie 2001.
Referitor la amplasamentul imobilelor pentru care contestatorii au solicitat măsuri reparatorii prin notificările indicate mai sus, s-a reţinut că a fost determinat prin expertiza încuviinţată de instanţă.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert O.V., imobilul teren în suprafaţă de 40 ha, situat în localitatea Schitu Costineşti, judeţul Constanţa nu a putut fi identificat cu exactitate, deoarece în documentele depuse nu sunt precizate amplasamentul, vecinătăţile şi dimensiunile loturilor acestuia;
Suprafaţa terenului cercetat de expert este de 462.510,25 mp (făcând parte din suprafaţa de 100 ha, ce a aparţinut numitului P.M. în baza contractului de vânzare cumpărare din 22 aprilie 1935), care se află în administrarea Primăriei comunei Costineşti.
Suprafeţele de teren situate în incinta fostului CAP, la data efectuării expertizei erau în posesia SC C.SA;
Imobilul - bar - patiserie şi terenul aferent în suprafaţă de 10.000 mp nu a putut fi identificat cu exactitate pe amplasamentul indicat de contestatori, respectiv peste drum de Poliţia Costineşti, deoarece în actul de proprietate şi documentele depuse nu se precizează dimensiunile loturilor şi vecinătăţile acestora;
Construcţia patiseria Orizont nu a putut fi asemănată la data expertizării cu un grajd;
Imobilul Viva P. s-a regăsit în lista imobilelor (activelor), administrate de SC V.A. SA.
Faţă de concluziile raportului de expertiză, tribunalul a reţinut că nu s-a dovedit de către contestatori împrejurarea că imobile care au aparţinut autorului P.M. ar fi avut amplasamentele indicate în cele 3 notificări.
Astfel, susţinerile contestatorilor cu privire la respectivele amplasamente nu sunt bazate pe actele de proprietate întocmite anterior preluării imobilelor de către stat, situaţie în care, raportat la cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 221 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, tribunalul a apreciat ca nefondată critica potrivit căreia imobile pentru care au solicitat măsuri reparatorii ar fi putut fi identificate „în mod incontestabil" în raport de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 şi de schitele anexe.
Cu privire la imobilele bar - patiserie şi vila Paloma cu terenurile aferente care au făcut obiectul notificării nr. 674 din 13 februarie 20201 s-a dovedit că acesteia au ieşit din patrimoniul societăţii intimate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi că, potrivit art. 21 alin. (1) coroborat cu art. 23 alin. (1) din lege, nu avea obligaţia de a acorda măsuri reparatorii pentru aceste imobile.
Tribunalul a mai reţinut că expertul a făcut o identificare aproximativă a terenurilor care au aparţinut lui P.M. (fără a avea elemente precise, vecinătăţi şi dimensiuni) şi a concluzionat că, terenurile astfel identificate se află în administrarea Primăriei Costineşti şi nu în patrimoniul intimatei, motiv pentru care a respins notificările tocmai pentru considerentul că nu există identitate între imobilele ce au aparţinut autorului P.M. şi cele a căror restituire s-a solicitat.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că au fost solicitate măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafaţă de 40 ha, situat în curtea fostului CAP.
Or, potrivit disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, măsurile reparatorii pentru terenurile ce se aflau în patrimoniul fostelor CAP se acordau sub forma stabilirii dreptului de proprietate asupra lor, în condiţiile Legii fondului funciar.
Ca atare, acest imobil intră în sfera de aplicarea a legislaţiei fondului funciar, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
De altfel, contestatorii au şi obţinut măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 18/1991, confirmate prin adresa din 6 iulie 2007, emisă de Primăria comunei 23 August de pe urma autorului P.M. şi nu au dovedit că reconstituirea dreptului de proprietate nu a fost realizată în considerarea aceloraşi terenuri preluate de la autorul menţionat.
S-a reţinut ca dovedită calitatea contestatorilor de moştenitori ai lui P.M. din perspectiva disp. art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu disp. art. 672 C. civ., contestatorii fiind nepoţi de soră ai defunctului cu vocaţie succesorală la moştenirea acestuia, acceptanţi în condiţiile legii speciale reglementate prin art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cu toate acestea, dovedirea calităţii contestatorilor de moştenitori nu este suficientă pentru a obţine măsurile reparatorii solicitate, în condiţiile în care, potrivit considerentelor expuse, nu s-a dovedit temeinicia dreptului pretins.
Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel reclamanţii P.C. şi N.F., considerând-o nelegală şi netemeinică sub următoarele aspecte:
În mod greşit s-a reţinut titlul indicat de reclamanţi, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 22 aprilie 1935 prin care s-a atestat că autorul lor a dobândit suprafaţa de 100 ha pe raza comunei D.E.
Din această suprafaţă i s-au confiscat în anul 1945 - 50 ha de pe teritoriul comunei Costineşti, iar potrivit Tabloului nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia i s-au confiscat 46 ha teren arabil, un ha pădure, un ha livezi şi două ha curţi.
Apelanţii au susţinut că prin coroborarea cu memoriile legate de activitatea agricolă a autorului lor, adresate diferitelor instituţii la acea dată şi cu celelalte probe administrate au făcut pe deplin dovada dreptului lor de proprietate.
Se învederează că în ipoteza în care anumite imobile nu s-ar mai putea restitui în natură, instanţa de fond ar fi trebuit să constate dreptul lor la despăgubire prin echivalent.
De asemenea, se susţine că simpla afirmaţie a expertului că un teren se află în administrarea unei anumite persoane juridice nu constituie probă în procesul civil şi că nu se poate stabili regimul juridic al terenului numai pentru faptul că acesta se regăseşte pe amplasamentul fostului CAP.
Prin Decizia nr. 37/ A din 2 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut în esenţă că nu au fost dovedite pretenţiile în faţa instanţei, contestatorii având o poziţie procesuală pasivă, în sensul că s-au rezumat la invocarea titlului de proprietate al autorului lor, P.M. cu privire la suprafaţa de 100 ha teren.
De asemenea, s-a avut în vedere că, nu s-a făcut dovada că o parte din imobilele moştenite s-ar afla în deţinerea intimatei SC B.T.T. SA Bucureşti.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamanţi şi criticată pentru nelegalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7886 din 6 octombrie 2006 a admis recursul, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei s-a arătat că ambele instanţe, lipsite de rol activ şi de stăruinţă în aflarea adevărului, au preluat cu o motivare neconvingătoare apărările pârâtelor pronunţând hotărâri criticabile.
S-a arătat că, în primul rând, dacă prin dispoziţiile administrative notificările au fost respinse, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanţele au reţinut că s-au administrat suficiente dovezi, dar că amplasamentul exact al imobilelor pe teritoriul comunei Costineşti nu a putut fi stabilit cu certitudine.
În această ipoteză, în care ar fi cu neputinţă o astfel de identificare fizică, o asemenea împrejurare ar putea conduce eventual la imposibilitatea restituirii bunurilor în natură şi nu la negarea dreptului pretins.
S-a reţinut că instanţele nu au examinat în mod suficient şi nu au dat eficientă prevederilor art. 24 (fost art. 22) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care Jn absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau aceasta s-apus în executare".
Or, aşa cum rezultă cu certitudine din actele dosarului, imobilele proprietatea autorului reclamanţilor recurenţi au fost expropriate de pe raza comunei Costineşti (a se vedea extrasul din statistica agricolă Fondul Prefectura judeţului Constanţa -fila 542, Dosar 81/1945 - cuprinzând „Tabelul locuitorilor din raza Plăieşii care au fost expropriaţi conform reformei agrare").
De asemenea, din procesul-verbal întocmit la 24 ianuarie 1946 rezultă că de la autorul recurenţilor s-au preluat 46 ha teren arabil, 1 ha păduri, 1 ha livezi şi 2 ha curţi.
Toate aceste dovezi coroborate în parte şi faţă de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză s-a reţinut că trebuiau să conducă instanţele la concluzia că se impunea suplimentarea probatoriilor şi elucidarea problemelor legate atât de identificarea fizică a bunurilor, cât şi de eventuala incidenţă în cauză a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel rejudecând apelul, a avut în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 315 C.pr.civ. şi a dispus efectuarea unei expertize în construcţii pentru identificarea unor imobile construcţii solicitate şi alta topografică pentru identificarea imobilului teren. S-au solicitat şi relaţii privind situaţia juridică a imobilului de la Primăria comunei Costineşti.
Prin Decizia civilă nr. 274/ A din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.T.T. SA.
A fost admis apelul declarat de contestatorii N.F. şi P.C. împotriva sentinţei civile nr. 582 din 24 mai2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă.
A schimbat în parte sentinţa în sensul că:
A fost admisă în parte cererea formulată de contestatori şi, în consecinţă, a fost anulată în parte Decizia nr. 509 din 4 martie 2004 emisă de pârâta SC B.T.T. SA.
A fost obligată pârâta la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul grajd de piatră pentru armăsari şi terenul aferent acestuia de 686 mp în condiţiile titlului VII - art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel în rejudecare a avut în vedere că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/201, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţin imobilul sub nume de proprietar.
În cauză, autorul reclamanţilor P.M. a dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 dreptul de proprietate asupra a 100 ha teren arabil, denumit de părţile contractante „lotul nr. 78", făcând parte din moşia „B. – T.M.", la acea vreme făcând parte din unitatea administrativ-teritorială comuna D.E., judeţul Constanţa.
Din actele eliberate de Arhivele Statului, respectiv copia din statistica agricolă - fondul „Prefectura judeţului Constanţa, Dosar nr. 8171945 fila 52 Tabelul locuitorilor din raza plăşii care au fost expropriaţi conform reformei agrare din anul 1945 şi Tabloul nominal cu lucrările de expropriere din plasa Mangalia, judeţul Constanţa"; Dosar nr. 1433/1945, Situaţii nominale a expropriaţilor din cuprinsul plăşii Mangalia, terenurile expropriate, inventar, clădiri, valori diferite, fond Inspectoratul cadastral Constanţa rezultă că M.P. i-a fost expropriată iniţial o suprafaţă de 50 ha şi apoi tot în 1945 i-au mai fost expropriate 46 ha de teren arabil, un ha păduri, un ha livezi şi două ha curţi, la care s-au adăugat o casă, două magazii, două grajduri şi una remiză.
Actul de proprietate din 22 aprilie 1935 priveşte numai terenul în suprafaţă de 100 ha, fiind delimitat conform planului de reambulare al moşiei T.M., valabil la momentul încheierii actului de vânzare - cumpărare.
În privinţa construcţiilor solicitate prin notificări, reclamanţii nu au depus acte de proprietate, iar din actul de preluare, care creează o prezumţie simplă de proprietate conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu rezultă decât numărul acestora şi destinaţia lor.
Din actul de preluare nu rezultă componenţa, adresa poştală, amplasamentul ori localizarea lor în spaţiul administrativ teritorial.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa celor 50 ha teren din care 46 ha teren arabil.
Referitor la terenul ce reprezintă curţi, se menţionează două ha, însă nu şi întinderea aferentă fiecărei curţi şi nici poziţionarea geografică.
În lipsa unor asemenea elemente de identificare a imobilelor teren şi construcţii, instanţa a dispus efectuarea unor expertize topo şi în construcţii pentru lămurirea situaţiei de fapt şi pentru a se putea aprecia cu privire la unitatea deţinătoare şi la posibilitatea restituirii în natură a imobilelor.
Concluziile expertizelor dispuse după casare au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv memoriile autorului defunctului adresate unor autorităţi, declaraţiile unor persoane contemporane cu autorul reclamanţilor şi alte înscrisuri depuse la dosar, precum şi cu susţinerile reclamanţilor.
Prin notificările formulate de reclamanţi, s-a solicitat restituirea în natură a 7 grajduri, situate în curtea fostului CAP şi terenul aferent în suprafaţă de 40 ha; casă de piatră (vila Paloma) situată în str. G.B. şi terenul aferent în suprafaţă de 8428 mp; grajd de piatră (în prezent bar - patiserie) şi terenul aferent în suprafaţă de 10.000 mp situat vis-a-vis de Poliţie între lacul Ghiol Costineşti şi strada principală); lăptărie şi grajd de vaci cu terenul aferent în suprafaţă de 2700 mp; terenul în suprafaţă de 1.680 mp situat în str. G.B.
Analizându-se situaţia fiecărui bun solicitat sub aspectului dovedirii titlului de proprietate şi al identităţii imobilelor deţinute de autorul reclamanţilor cu cele solicitate prin notificări, cât şi sub aspectul calităţii de unitate deţinătoare a pârâtei şi a posibilităţii obligării sale la restituirea prin echivalent, s-au reţinut următoarele:
1) Cu privire la cele 7 grajduri situate în curtea fostului CAP şi la terenul aferent în suprafaţă de 40 ha, conform actului de preluare, autorului reclamanţilor i s-au preluat 46 ha teren arabil, două magazii, două grajduri şi o remiză; în memoriul autorului reclamanţilor din 14 aprilie 1945, se arată că la 23 august 1944 avea construit un grajd încăpător pentru armăsari şi o construcţie de piatră de 10/20 m care servea ca locuinţă şi un grajd pentru iepe cu pod pentru cereale, o fântână de piatră, un grajd de chirpici pentru caii de muncă, iepe sterpe şi tineret, un grajd de chirpici pentru vaci şi tineret bovin, una cocină de chirpici.
Art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Ca atare, potrivit actului de preluare şi în absenţa oricăror altor probe, nu se poate considera că s-a preluat de la autorul reclamanţilor mai mult de două grajduri dintre care unul, cel pentru armăsari a fost identificat pe raza comunei Costineşti.
Sub aspectul unităţii deţinătoare, întrucât deciziile au fost emise de pârâtă, din raportul de expertiză efectuat de expertul B.G. rezultă că, grajdurile solicitate prin notificare sunt poziţionate în punctul CAP - Schitu - Costineşti, cu acces din drumul comunal 6; sistemul constructiv al grajdurilor este alcătuit din fundaţii, zidărie din piatră, pereţi de zidărie în două soluţii, una din zidărie din piatră brută, iar alta din zidărie chirpici, brodată în jurul golurilor cu cărămidă.
Expertul în concluziile lucrării nu a putut stabili identitatea cu cele menţionate în actele dosarului şi a menţionat că la fundaţia unui grajd, care s-a putut examina, par să apară elemente de la o construcţie veche".
Referitor la aceste imobile, expertul topograf S.V. a arătat că, „amplasamentul fostului CAP a fost identificat cu precizie, deoarece este în mare parte împrejmuit cu gard, iar pe această suprafaţă de teren împrejmuită sunt situate fostele grajduri, unele dintre acestea solicitate de apelanţi, 5 grajduri pe partea stângă, inclusiv lăptăria şi două grajduri pe partea dreaptă".
În fosta incintă a fostului CAP se arată că există şi alte grajduri şi construcţii ce apar a fi construite în aceeaşi perioadă cu cele solicitate (anul construcţiei 1945).
Expertul a mai arătat „că actualele construcţii din partea stângă de la intrarea în fostul CAP sunt administrate de către Primăria Costineşti, iar în partea dreaptă, la intrare în fostul CAP îşi desfăşoară activitatea Asociaţia Agricolă de pe raza comunei Costineşti, iar pe partea nordică unde a fost depozitul de piatră sunt construcţii vile".
Aceste constatări din teren se coroborează cu adresa din 18 mai 2007 a Primăriei comunei Costineşti, din care rezultă că cele 7 grajduri situate în curtea fostului CAP sunt în patrimoniul SC C.C. SA, fiind preluate din patrimoniul fostului CAP Costineşti.
Pe lângă faptul că aceste imobile nu pot fi identificate şi nici nu se dovedeşte numărul lor, pârâta nu poate fi considerată unitate deţinătoare, astfel că Decizia referitoare la notificarea nr. 424 fin 9 august2001 prin care s-au solicitat 7 grajduri este corectă, urmând să fie menţinută.
Prin aceeaşi notificare a fost solicitată suprafaţa de 40 ha teren care se pretinde că este liberă, situată până la şoseaua Constanţa - Mangalia. S-a reţinut în urma efectuării celor două expertize topografice pentru identificare că acest teren nu poate fi identificat cu exactitate, nefiind precizat amplasamentul, vecinătăţile şi dimensiunile laturilor.
Cert este faptul că autorul reclamanţilor a deţinut prin act autentic de proprietate 100 ha teren.
La momentul dobândirii proprietăţii (anul 1935), terenul a fost delimitat prin vecinătăţi şi identificat ca fiind lotul nr. 78, făcând parte din moşia denumită „B. – T.M.", pe teritoriul fostei comune D.E.
În anul 1945, lui M.P. i s-au expropriat 50 ha teren şi în cursul aceluiaşi an i-a fost expropriată şi cealaltă suprafaţă de 50 ha.
În actul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1935 se menţionează că lotul vândut este prevăzut şi măsurat în planul de reambulare al moşiei T.M., plan avut în vedere de către ei doi experţi, pus la dispoziţie de către Primăria comunei Costineşti.
Expertul Săftoiu a arătat că „dacă pentru terenul situat pe raza fostei comune D.E., astăzi comuna 23 August, există planuri prin care se poate determina amplasamentul celor 100 de ha teren (lotul nr. 78), cele 50 ha teren rezultate prin schimb, ce fac obiectul acestui dosar sunt imposibil de localizat prin acte, deoarece nu există nici un document scriptic şi grafic, ce să ateste amplasamentul, dimensiunile şi vecinătăţile imobilelor solicitate de apelanţi".
Reclamanţii apelanţi nu au făcut probe din care să rezulte amplasamentul terenului care s-ar găsi pe terenul comunei Costineşti.
Sub acest aspect s-a apreciat că este imposibil să se stabilească dacă terenul de 50 ha solicitat cade sau nu sub incidenţa Legii nr. 18/1991, atâta timp cât nu s-a putut identifica unde este localizat.
S-a stabilit cu certitudine că pârâta SC B.T.T. SA nu este deţinătoarea celor 40 ha teren, astfel că, nu poate fi obligată nici să restituie în natură şi nici să ofere măsuri reparatorii în echivalent pentru această suprafaţă de teren.
2). Pentru imobilul casă de piatră (Vila P.), situat în str. G.B. şi terenul aferent în suprafaţă de 8.428 mp, s-a reţinut că reclamanţii nu au indicat nici un titlu de proprietate şi că în actul de expropriere din anul 1945, se arată că a fost preluat de la P.M. o casă, fără nici un alt element de identificare.
Susţinerile autorului reclamanţilor în memoriu şi declaraţia martorului N.M. referitor la acest imobil nu se coroborează cu celelalte probe.
Reclamanţii au indicat ca imobil preluat în anul 1945, care a aparţinut autorului lor, actuala Vilă P. şi terenul aferent, menţionând în cuprinsul notificării că identificarea s-a realizat de către P.C. şi N.M., crescută şi educată de unchiul lor, referindu-se la acest imobil ca fiind acelaşi cu casa de piatră solicitată.
Prin notificare se solicită şi terenul aferent în suprafaţă de 8.428 mp.
Precizările din notificare cu privire la dimensiunile casei nu se coroborează cu niciuna dintre probe şi în plus expertul nu a putut stabili identitatea între imobilul preluat în anul 1945 şi cel numit în prezent vila P.
Primăria comunei Costineşti a arătat prin adresa din 18 mai 2007 că în ceea ce priveşte casa de piatră (vila P.) trebuie avut în vedere că pe teritoriul comunei Costineşti există două vile care au aparţinut familiilor Berindei; una dintre acestea împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 4.000 mp i-a revenit prin hotărâre judecătorească numitului D.B., iar cealaltă vilă face parte din patrimoniul SC A.P. SA Bucureşti, iar diferenţa de teren până la 8000 mp s-a aflat în proprietatea privată a comunei Costineşti, fiind lotizat şi vândut pentru construirea de locuinţe.
În lipsa unor dovezi certe privind identitatea dintre cele două imobile şi faţă de neconcordanţele dintre susţinerile autorului reclamanţilor privind dimensiunile casei şi cele din notificare, vila Paloma care se află în activul SC A.P. SA şi casa de piatră deţinută de autorul reclamanţilor, instanţa a reţinut că nu se poate dispune restituirea în natură şi nici că pârâta este unitatea deţinătoare a imobilului pentru a putea fi obligată la restituirea prin echivalent.
Nu s-au făcut dovezi nici cu privire la suprafaţa terenului aferent casei de piatră.
3). Pentru imobilul lăptărie, grajd de vaci şi terenul aferent în suprafaţă de 2.700 mp şi terenul în suprafaţă de 1.680 mp, situat în str. G.B., reclamanţii nu au dovedit că sunt în posesia titlului de proprietate şi nu au făcut probe din care să rezulte că cele două imobile sunt deţinute de pârâtă.
Nu s-au adus probe nici pentru a dovedi terenul pretins a fi aferent clădirilor în suprafaţă de 2700 mp.
Prin raportul de expertiză în construcţii, s-a precizat de către expert, că nu a putut identifica lăptăria şi grajdul de vaci, pentru că sunt desfiinţate, dar a identificat în ruină locuinţa personalului de serviciu de la Vila P. - casa de piatră cu suprafaţa de 50 mp.
S-a reţinut că o asemenea construcţie nu este evidenţiată în actul de preluare din anul 1945, situaţie care se coroborează cu memoriul reclamanţilor, din care rezultă că, avea în plan să edifice o casă de locuit pentru proprietar şi dormitor pentru lucrători.
Nici terenul în suprafaţă de 1.680 mp, situat la adresa indicată mai sus nu a fost identificat, nefiind aduse probe cu privire la amplasamentul lui, destinaţie, acte de proprietate.
Pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti nu deţine o asemenea suprafaţă de teren, expertul topograf reţinând că în perimetrul analizat există diverse suprafeţe de teren libere, care sunt în patrimoniul SC A.P. SA şi al comunei Costineşti, fiind lotizat şi vândut pentru construcţii de locuinţe.
Având în vedere că reclamanţii-apelanţi nu au dovedit existenţa, întinderea şi amplasamentul imobilelor teren şi construcţii şi că acestea nu au putut fi identificate conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, pârâta nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri.
4). La identificarea construcţiei grajd de piatră (în prezent bar - patiserie), instanţa a pornit de la adresa din 9 noiembrie 2009, emisă de Primăria comunei Costineşti, din care rezultă că pe teritoriul acestei localităţi se află grajdul pentru armăsari, situat vis-a-vis de Poliţia Costineşti, menţionându-se că această clădire, căreia ulterior i s-a schimbat destinaţia în Bar - Patiserie, în prezent se află în patrimoniul pârâtei.
Conform expertizei în construcţii, s-a concluzionat că „în zona Poştei Costineşti, peste drum de sediul Poliţiei Costineşti, având spre sud lacul Ghiol Costineşti, se află în prezent pe o suprafaţă de circa 40/ 50 mp Barul - Patiserie.
Expertul a arătat că nu a avut acces în interiorul clădirii pentru a verifica modul în care grajdul din piatră a fost transformat în bar - patiserie, dar, conform adresei Primăriei Costineşti şi a susţinerilor contestatorilor, fostul grajd de piatră ar fi înglobat în interiorul acestei construcţii.
Expertul topograf menţionează că Barul - Patiserie este amplasat la intersecţia dintre strada Principală şi Aleea Litoral din Costineşti, cu o suprafaţă de 686 mp şi are lateral o terasă în suprafaţă de 660,37 mp, dar că nu poate identifica imobilul construcţie solicitat.
Referitor la terenul de 10.000 mp, se menţionează că acesta se află în zona centrală a localităţii şi că suferă modificări periodice privind gradul de ocupare cu construcţii.
În ceea ce pnveşte situaţia juridică a construcţiei Bar - Patiserie, instanţa de apel a constatat că, în patrimoniul pârâtei s-a aflat această construcţie până în anul 1993, când a fost aportată la capitalul social al societăţii comerciale B.T.T. Perla Costineştiului, în baza Protocolului din 16 decembrie 1993.
În plus, s-a dovedit că pe parcursul anilor la această construcţie s-au adus modificări şi experţii desemnaţi în cauză nu au putut identifica vechea construcţie denumită de autorul reclamanţilor "grajd pentru armăsari".
Având în vedere că structura iniţială a acestui grajd nu mai există fizic în integralitatea sa şi că experţii desemnaţi în cauză nu au putut să identifice în ce proporţie fosta construcţie ce a aparţinut autorului reclamanţilor, a fost înglobată în construcţia denumită în prezent Bar - Patiserie, Curtea a stabilit că sunt întrunite cerinţele art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/21001, reclamanţii - apelanţi având dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri ce cad în sarcina pârâtei, numai pentru acest imobil construcţie şi pentru ternul în suprafaţă de 686 mp, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât construcţia a fost aportată la constituirea capitalului social al SC BTT perla Costineştiului.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, cât şi pentru faptul că, în prezenta cauză contestaţia la Legea nr. 10/2001, deciziile contestate au fost emise de pârâta SC B.T.T. SA.
Cu privire la restul terenului până la 10.000 mp, s-a reţinut că reclamanţii nu au dovedit că era aferentă grajdului de piatră, nefiind depuse la dosar elemente de identificare cu privire la dimensiuni, amplasament, vecinătăţi.
În fine, sub acest aspect, pentru că din actul de preluare rezultă că exproprierea a 46 ha teren arabil, un ha păduri, un ha livezi, două ha curţi, total 50 ha, precum şi o casă, două magazii, două grajduri şi o remiză, iar aceste terenuri şi construcţii nu au putut fi identificate, nefiind stabilită nici persoana deţinătoare a acestora s-a concluzionat că reclamanţii îşi pot valorifica dreptul în condiţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanţii P.C. şi N.F. şi depărată SC B.T.T. SA.
1. Reclamanţii P.C. şi N.F. au criticat hotărârea instanţei de apel prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 C.p.civ., susţinând că este parţial nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Susţin că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
De fapt, recurenţii nu critică aplicarea greşită a textului enunţat mai sus, ci se referă la modul greşit în care instanţa, prin hotărârea recurată, a interpretat probele administrate, din care reieşea cu pregnanţă că autorului lor, P.M., i s-au expropriat 50 ha în localitatea Costineşti şi construcţiile aflate pe această suprafaţă.
Critica se referă şi la faptul că în mod greşit s-a negat dreptul de proprietate privind cele 50 ha de teren şi a clădirilor de pe acesta, sub pretextul că datorită neindicării amplasamentului nu s-a putut face o identificare exactă, ajungându-se în mod greşit la respingerea contestaţiei.
Se mai susţine că, printr-o apreciere corectă a probelor instanţa avea cel puţin posibilitatea să acorde despăgubiri în echivalent pentru acest teren şi construcţiile aflate pe el.
Pentru imobilul Bar-Patiserie, pentru care s-au dispus măsuri reparatorii, se menţionează că soluţia de limitare a restituirii prin echivalent este nelegală.
În acest sens se precizează că, deşi instanţa a reţinut că Barul-Patiserie este în fapt fostul grajd, proprietatea autorului reclamanţilor, nu s-au acordat măsuri reparatorii şi pentru terenul aferent de 10.000 mp., în condiţiile în care cele două imobile formau un tot unitar.
Se susţine că soluţia recurată este nelegală şi pentru că pârâta s-a pronunţat pe fond, deşi trebuia să facă trimitere doar la aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, în ipoteza în care amplasamentul imobilelor nu s-a stabilit cu exactitate.
De altfel, se pretinde că dreptul reclamanţilor nu poate fi afectat printr-o decizie emisă de către o persoană care nu deţine bunul respectiv.
2. Referitor la recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA, se reţin următoarele critici:
Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 9 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, incidenţa dispoziţiilor acestei legi şi calificarea persoanei juridice deţinătoare este legată de calitatea de deţinător al bunului ce face obiect al restituirii, existent la data intrării în vigoare a legii.
Textul prevede că, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află la data solicitării, se restituie în natură, în starea în care se află la momentul restituirii şi libere de orice sarcini.
Prin Protocolul încheiat între pârâtă şi SC B.T.T. Perla Costineştiului SA imobilul Bar-Patiserie, la momentul solicitării de către reclamanţi, nu se mai afla în posesia pârâtei, ci a altei unităţi, situaţie în care nu erau aplicabile dispoziţiile art. 9 din lege.
În situaţia în care SC B.T.T. SA nu mai este deţinătorul imobilului, nu poate fi obligat să emită decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri prin echivalent în favoarea persoanei îndreptăţite.
Examinând recursurile părţilor în raport de criticile formulate, înalta Curte le reţine ca nefondate şi urmează să fie respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:
a) Critica formulată de reclamanţii P.C. şi N.F. este nelegală, deoarece corect s-a reţinut prin hotărârea instanţei de apel că la identificarea construcţiei grajd de piatră, care în prezent este Bar-Patiserie, instanţa a avut în vedere, în primul rând, adresa Primăriei comunei Costineşti, din conţinutul căreia s-a reţinut că pe teritoriul acestei localităţi este grajdul pentru armăsari, situat vis-a-vis de Poliţia Costineşti, clădire căreia i s-a schimbat destinaţia, aflându-se în prezent în patrimoniul pârâtei.
Prin expertiza în construcţii efectuată în cauză s-a identificat bunul cu o suprafaţă de circa 40/50 mp., imobilul fiind înglobat în interiorul unei construcţii mai mari.
S-a avut în vedere că, din punct de vedere juridic imobilul Bar-Patiserie a fost până în anul 1993 în patrimoniul pârâtei şi apoi transmis în capitalul social al SC B.T.T. – P.C. SA, prin Protocolul din 16 decembrie 1993.
De asemenea, s-a constatat că acestei construcţii i s-au adus modificări, neputând fi identificată vechia construcţie, care nu mai există fizic în integralitatea sa, neputându-se stabili nici proporţia fostei construcţii ce s-a înglobat în prezenta, denumită Bar-Patiserie.
În raport de toate aceste aspecte, corect s-a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri pe care trebuie să le suporte pârâta.
În contextul arătat, critica fiind limitată la cele expuse, se ajunge la concluzia că recursul este nefondat.
b) Recursul pârâtei SC B.T.T. SA vizează în general aspecte de netemeinicie, în condiţiile în care, în drept, se invocă încălcarea unor dispoziţii legale, dar critica este raportată la aspecte de fapt care trebuiau stabilite în raport de probele administrate.
Recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire.
În sensul acestui text, se stabileşte în funcţie de posesia bunului, unitatea deţinătoare la data intrării în vigoare a legii.
Este adevărat că, imobilul devenit în prezent Bar-Patiserie, a cărui restituire s-a solicitat, aflat pe teritoriul comunei Costineşti, a fost aportat la capitalul social al SC B.T.T. - P.C. SA. Cu toate acestea, s-a dovedit că este încorporat ca suprafaţă de circa 40/ 50 mp. în cadrul noii construcţii, ceea ce înseamnă că respectiva parte poate duce la obligarea pârâtei să facă propunere de acordare a despăgubirilor prin echivalent, astfel cum s-a şi procedat în cauză.
Această critică fiind nefondată, impune respingerea recursului declarat de pârâtă.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursurile declarate de reclamanţii P.C., N.F. şi de pârâta SC B.T.T. SA să fie respinse, menţinându-se ca legală Decizia instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii P.C. şi N.F. şi de pârâta SC B.T.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 274/ A din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1160/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
Citește mai mult
afaceri personale pe urma hoției cu terenuri de pe raza comunei Costinești.