ICCJ. Decizia nr. 1171/2012. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1171/2012
Dosar nr. 320/110/2009
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia civilă, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.B., obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia cu luarea în calcul a perioadei 1969 - 1990 a grupei a Ii-a de muncă cu timp lucrat 100%.
Prin sentinţa civilă nr. 866ID din 26 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. 320/110/2009, Tribunalul Bacău a respins excepţia tardivităţii formulată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Referitor la excepţia de tardivitate, instanţa de fond a constatat că pretenţiile reclamantului din prezenta cauză se sprijină pe adeverinţa din 03 octombrie 2008, şi pe dispoziţiile HG nr. 1223/1990 şi OUG nr. 100/2008, situaţie în raport de care acţiunea a fost formulată în termen.
Pe fond, tribunalul a reţinut, pe baza probatoriilor administrate, că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost nominalizat pentru grupa Ii-a de muncă, iar în carnetul de muncă nu are nici o menţiune privind o astfel de încadrare, ocupând în perioada de referinţă funcţia de director, funcţie în care activitatea se desfăşura mai mult la birou şi mai puţin pe teren sau pe şantier.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit HG nr. 1223 din 20 noiembrie 1990, beneficiază de încadrarea în grupele 1 şi 2 de muncă personalul care este în activitate şi care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţi cu condiţii nocive, grele sau periculoase, de pe şantierele de construcţii montaj, grupurile de şantiere", iar cum reclamantul nu a făcut dovada că a lucrat în astfel de locuri, direct sau nemijlocit, acţiunea sa nu poate fi primită.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A.A., arătând, în esenţă, că prima instanţă a apreciat greşit probatoriul administrat, că a încălcat dispoziţiile HG nr. 1223/1990 şi ale Ordinului nr. 590 din 15 septembrie 2008, Ordinului nr. 50/1990, conform cărora atestarea în grupa superioară de muncă se face pe baza adeverinţei emise de angajator cu menţionarea perioadei şi a procentului din timpul de lucru, şi nu numai în baza menţiunilor carnetului de muncă cum s-a susţinut în argumentarea hotărârii atacate.
Reclamantul a mai arătat că împrejurarea reţinută, conform căreia, îndeplinind funcţia de director, nu este îndreptăţit la recunoaşterea procentului de 100% timp de lucru în grupa a II-a de muncă, nu poate constitui un argument întemeiat pentru respingerea acţiunii, în condiţiile în care activitatea sa, chiar şi în această calitate se desfăşura pe teren.
Prin Decizia civilă nr. 1449 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a respins, ca nefondat, recursul.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, cu o motivare detaliată, în cadrul căreia a făcut referire la probele administrate în cauză, că reclamantul nu a făcut în niciun mod dovada, în sensul legii (HG nr. 1223/1990, Ordinul nr. 50/1990), că a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, aspect corect reţinut de către instanţele anterioare.
Instanţa de recurs a mai reţinut că prin adeverinţa din 01 aprilie 1992 emisă de către fosta societate angajatoare, reclamantului i s-a recunoscut perioada 1969 - 1989 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 70% şi nu de 100% cum pretinde prin prezenta acţiune că acest procent a făcut obiectul analizei comisiei de contestaţie din cadrul D.M.P.S.S., inclusiv al recalculării pensiei conform stagiului aferent grupei de muncă şi procentului de timp lucrat recunoscut, prin Decizia nr. 64478/1990, necontestată de acesta.
Prin solicitarea valorificării adeverinţei din 03 octombrie 2008 emisă de fosta societate angajatoare (adeverinţă ce are aceleaşi menţiuni ca adresa din 26 noiembrie 1991 asupra căreia societatea a revenit prin adresa) şi recalculării pensiei cu recunoaşterea programului de lucru de 100% efectuat în grupa a II-a de muncă, se tinde, în fapt, la repunerea în discuţie în absenţa unor date suplimentare, a unor drepturi asupra cărora deja s-a statuat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A.A., reluând aspectele privind interpretarea greşită a probatoriilor şi încălcarea actelor normative în materie.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, Decizia civilă nr. 1449 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, împotriva căreia recurentul-reclamant a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluţionat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 866/ D din 26 mai 2010 a Tribunalului Bacău.
Potrivit considerentelor anterior expuse, hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.A. împotriva deciziei nr. 1449 din 29 noiembrie 2010a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1169/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
