ICCJ. Decizia nr. 1329/2012. Civil. Grăniţuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1329/2012
Dosar nr. 1133/44/2011
Şedinţa publică de la 9 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1321/275/2009 pe rolul Judecătoriei Panciu, reclamanta P.T. a chemat în judecată pe pârâtul B.N. prin procurator T.M. pentru grăniţuire, revendicare şi pretenţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 25 octombrie 2010, Judecătoria Panciu a admis în parte acţiunea stabilind linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform raportului de expertiză C.D. pe aliniamentul X-Q-O; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind revendicarea şi pentru autoritate de lucru judecat, petitul referitor la pretenţii, obligând reclamanta la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 48 din 3 martie 2011, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a respins apelul reclamantei P.G.T. împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 25 octombrie 2010 pronunţate de Judecătoria Panciu; a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind pretenţiile şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 334/R din 27 mai 2011, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.G.T. împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Vrancea în apel.
Împotriva deciziei nr. 48 din 3 martie 2011, pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, în soluţionarea apelului, reclamanta P.G.T. a formulat şi cerere de revizuire, criticând-o în esenţă, pentru că expertizele efectuate în cauză, şi pe care a fost fundamentată decizia atacată, cuprind date nereale, sunt părtinitoare şi inexacte în stabilirea hotarului dintre proprietatea sa şi cea a intimatului, arătând că se impune efectuarea unei noi expertize şi rejudecarea cauzei.
Prin decizia civilă nr. 487/R din 17 octombrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1133/44/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă calea de atac a revizuirii, reţinând că motivul invocat în susţinerea cererii, referitor la inexactitatea unor probe administrate în fazele procesuale cu caracter devolutiv, nu poate constitui motiv de revizuire a hotărârii atacate, neîncadrându-se în niciunul dintre cele nouă cazuri de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 322 punctele 1-9 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în dosarul nr. 2293/275/2010, a declarat recurs P.G.T., criticând-o în esenţă pentru administrarea probatoriilor în cauză, solicitând refacerea probei cu expertiză şi încuviinţarea probei cu martori.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului urinează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
In sistemul român de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, fiind înscris în dispoziţiile art. 129 din Constituţie, având semnificaţia reglementării prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Potrivit art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunţate de o instanţă de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Referitor la cererea intimatului de obligare a recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o respingă în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere că pe chitanţa fiscală depusă şi aflată la fila 118 din dosar, nu se menţionează nici instanţa şi nici numărul dosarului pentru care s-a achitat onorariul, neavând posibilitatea efectuării de verificări care să confirme făptui că onorariul a fost achitat pentru asistenţă juridică în prezenta cauză, doamna avocat nefiind prezentă la termenul de judecată.
În concluzie, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în dosarul nr. 2293/275/2016.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta P.G.T. împotriva deciziei civile nr. 334/R din 27 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în dosarul nr. 2293/275/2010.
Respinge cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 305, 15 lei către intimatul B.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1327/2012. Civil. Anulare incident plată.... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2012. Civil. Reziliere contract.... → |
|---|
