ICCJ. Decizia nr. 1484/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1484/2012
Dosar nr. 1259/1/2011
Şedinţa publică din 02 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 14 februarie 2011, revizuenţii T.M. şi D.S. au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale pronunţată în Dosarul nr. 2106/114/2010.
În motivarea cererii, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuenţii au arătat că decizia atacată este potrivnică Deciziei civile nr. 1818 din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. 844/114/2008, Deciziei civile nr. 844 din 27 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 5693/42/2006 şi Deciziei civile nr. 1179/2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Au arătat că cererea formulată se bazează pe faptul că dosarele în care s-au pronunţat soluţii contrare au avut acelaşi obiect (respectiv achitarea unor diferenţe salariale stabilite prin luarea în calcul a unor creşteri salariale echivalente cu cele prevăzute pentru funcţiile de demnitate publică, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000), aceeaşi cauză (nerespectarea de către Curtea de Conturi a României a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000, în vigoare în perioada aflată în discuţie, aşa cum s-a dispus prin cele 3 decizii anterioare ale Curţii de Apel Ploieşti menţionate mai sus) şi aceleaşi părţi (revizuenţii din prezenta cauză în calitate de recurenţi-reclamanţi şi Curtea de Conturi a României în calitate de intimată-pârâtă).
Au apreciat că există hotărâri irevocabile, potrivnice date chiar de aceeaşi instanţă respectiv Curtea de Apel Ploieşti, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fiind întrunite toate cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este cel prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale, revizuirea se poate cere ";dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate";.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Prin Decizia civilă nr. 1179/2004 a Curţii de Apel Ploieşti, Curtea de Conturi a fost obligată la plata drepturilor salariale rezultate ca diferenţă între nivelul indemnizaţiilor achitate şi nivelul stabilit de lege în raport cu valoarea de referinţă sectorială determinată pentru funcţiile de demnitate publică (art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000), până la data de 01 ianuarie 2005.
Prin Decizia nr. 844 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, Curtea de Conturi a fost obligată din nou la plata diferenţelor salariale, de această dată pentru perioada ianuarie 2005 - martie 2006.
Prin Decizia nr. 1818 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, Curtea de Conturi a fost obligată la plata diferenţelor salariale pentru perioada 01 noiembrie 2006 - 31 martie 2008, fiind obligată să aplice valoarea de referinţă sectorială de 332 ca bază de calcul şi pentru viitor.
Prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii T.M. şi D.S. Astfel, s-a menţinut Sentinţa civilă nr. 1326 din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Buzău prin care s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de aceştia având ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea şi plata diferenţelor salariale neacordate pe perioada aprilie 2008 - iulie 2009 şi la plata diferenţei de cumul anual dintre cel efectiv încasat şi cel cuvenit pentru anul 2008, diferenţă ce urmează a fi reactualizată cu rata inflaţiei, precum şi obligarea pârâtei să corecteze încadrările salariale potrivit valorii de referinţă sectorială prevăzută de lege.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Soluţiile obţinute de aceleaşi părţi în alte litigii nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei identităţii de obiect, enunţată mai sus, în condiţiile în care aceleaşi părţi au promovat acţiuni având acelaşi temei însă pretenţiile deduse judecăţii nu vizează aceeaşi perioadă de timp.
Astfel, în perioadele vizate prin aceste acţiuni promovate de recurenţi, drepturile salariale ale acestora au fost obţinute pentru intervale de timp diferite determinate prin cererile de chemare în judecată şi reglementate prin acte normative distincte.
În concluzie, reţinând că, în speţă, nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar aspectele de nelegalitate invocate de revizuent cu privire la decizia atacată nu constituie motive de revizuire în sensul art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire cu care a fost învestită, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii T.M. şi D.S. împotriva Deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1493/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
