ICCJ. Decizia nr. 1360/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 14 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții P.V. și P.I.M., l-au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând instanței stabilirea valorii despăgubirii acordate acestora ca efect al exproprierii terenului în suprafață de 1.442,76 mp situat în localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, stabilită prin H.G. nr. 428/2008; cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că au obținut titlul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 12.500 mp, situat în localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 23 februarie 2001 de B.N.P. C.E.
în drept, au fost invocate disp. art. 9, 10, 11 din Legea nr. 198/2004,art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994,art. 4 din O.G. nr. 16/1999,art. 5 din Legea nr. 1/2002, H.G. nr. 428/2008,art. 2 alin. (1) lit. f), art. 112, 242 alin. (2), 247 C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 1213 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P.V. și P.I.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. - Ministerul Transporturilor și a fost stabilită valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la reclamanți în suprafață de 1.442,76 mp, situat în localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov la suma de 552.141 RON.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri, a admis calea de atac, a schimbat în parte sentința în sensul stabilirii valorii despăgubirilor pentru terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză din 08 octombrie 2010 și anume 431.058 RON și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței pentru considerentele de mai jos.
Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".
Legea nr. 198/2004, modificată și completă prin Legea nr. 184/2008, a fost abrogată prin Legea nr. 255/2010, dar făcea la rândul ei trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune că "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Față de dispozițiile legale menționate, Curtea a constatat că apelul este întemeiat deoarece valoarea despăgubirilor stabilite de către prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară care se baza pe oferte de vânzare a unor terenuri similare și nu pe tranzacții finalizate cu privire la astfel de terenuri.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, întemeiat pe operațiuni care respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilește că valoarea suprafeței de 1.442,76 mp la data de 8 octombrie 2010 este de 431.058 RON.
Faptul că valoarea despăgubirilor a fost raportată la data efectuării expertizei, este rezultatul aplicării dispozițiilor exprese și clare din art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994.
Efectuarea unei noi expertize în apel a avut la bază necesitatea respectării criteriilor prevăzute de lege cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor, iar susținerile intimaților conform cărora noua expertiză ar fi fost inutilă, nu au fost reținute de către Curte atâta timp cât prin aceasta din urmă s-a stabilit valoarea despăgubirilor pe baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate la notariat cu privire la terenuri similare.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului se arată că atât instanța cât și experții nu au respectat dispozițiile legale la stabilirea despăgubirilor, pentru că nu au făcut dovada prețurilor de tranzacționare a terenurilor de același fel și nici producerea vreunui prejudiciu prin realizarea centurii de vest a Ploieștiului.
înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate și a temeiurilor de drept incidente cauzei, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Preliminar, înalta Curte menționează că își însușește în totalitate motivarea instanței superioare de fond.
Instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor legale incidente indicate pe larg în decizie și a jurisprudenței înaltei Curți de Casație și Justiție relevante, prin probatoriile noi administrate în cauză, raportul de expertiză tehnică judiciară, contractele de vânzare-cumpărare aflate în evidența Comunei Mogoșoaia referitoare la prețurile la care au fost tranzacționate în mod obișnuit terenuri situate în Comuna Mogoșoaia, inclusiv completarea raportului de expertiză cu răspunsurile la obiecțiunile formulate,a stabilit valoarea despăgubirilor cu referire la tranzacții finalizate privind terenuri similare celui expropriat.
Recurentul pretinde că intimații-reclamanți aveau obligația să dovedească existența prejudiciului suferit urmare a realizării centurii de vest a Ploieștiului.
Fiind în prezența unei exproprieri pentru utilitate publică, urmare căreia reclamanții și-au diminuat patrimoniul cu terenul expropriat, existența prejudiciului nu trebuie dovedită.
Cuantumul, dimensiunea, întinderea prejudiciului suferit de reclamanți a fost corect stabilit în apel prin raportare la criteriile prevăzute de lege și la clarificările jurisprudențiale ale înaltei Curți de Casație și Justiție
înalta Curte, pentru cele ce preced, a respins recursul ca nefondat în temeiul dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1362/2012. Civil → |
|---|
