ICCJ. Decizia nr. 1368/2012. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1368/2012
Dosar nr. 1836/99/2011
Şedinţa publică din 28 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin încheierea de şedinţă de la 23 ianuarie 2012, a constatat că dispoziţiile art. 166 alin. (4) teza I din Legea nr. 84/1998 şi art. 226 alin. (6) şi 7, teza I din Legea nr. 1/2011 nu au legătură cu soluţionarea cauzei astfel că potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 excepţia de neconstituţionalitate invocat de către recurentă este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (4), teza I din Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 şi ale art. 226 alin. (6) şi 7, teza I din Legea nr. 1/2011.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că dispoziţiile invocate a fi neconstituţionale au legătură cu pricina deoarece prin constatarea neconstituţionalităţii art. 226 alin. (7) din noua Lege a învăţământului, nr. 1 din 10 ianuarie 2011, urmăreşte să dovedească continuitatea dreptului său de proprietate faţă de stat întrucât dreptul de proprietate privată al universităţii asupra terenului este desfiinţat.
Înalta Curte, analizând încheierea prin prisma criticilor formulate, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Recurenta D.M.E. solicită instanţei de recurs sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 din Legea învăţământului şi ale art. 226 din Legea învăţământului nr. 1/2011.
Articolul 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede:
";(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile";.
În speţă, Înalta Curte reţine că lipseşte condiţia stabilită de partea finală a alineatului (1) al articolului 29 citat, aceea a legăturii cu soluţionarea cauzei în recurs.
Astfel, recurenta, în temeiul Legii nr. 10/2001 a formulat notificări pentru suprafaţa de teren de 1,35 ha ce fac obiectul Deciziei nr. 14 din 7 ianuarie 2011 emisă de Universitatea ";A.I.C.";, decizie contestată de recurentă în prezenta cauză.
Soluţionarea contestaţiei se face în temeiul legii speciale de reparaţie, nr. 10/2001.
Aşadar, statuarea instanţei de recurs în sensul că excepţiile de neconstituţionalitate ale unor prevederi din lege nu au legătură cu cele două legi ale învăţământului sunt corecte.
Înalta Curte, constatând că prevederile alin. (1), (2) şi (3) din art. 29 al Legii nr. 47/1992 stabilesc condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, în lipsa uneia dintre ele, în cauză cea a legăturii cu soluţionarea cauzei, fiind anodină îndeplinirea celorlalte, reţine că soluţia adoptată de instanţa de recurs şi anume aceea de a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, este conformă cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă pronunţată în Dosarul nr. 1836/99/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1370/2012. Civil → |
|---|
